În detaliile contractelor prenupțiale ale miliardarilor: Unele clauze neobișnuite cer menținerea greutății la maximum 9 kilograme față de ziua căsătoriei, afirmă un specialist.

Atunci când Jeff Bezos și MacKenzie Scott au pus punct relației lor în 2019, nu aveau un contract prenupțial care să guverneze împărțirea bunurilor. MacKenzie a primit o acțiune în Amazon.com, evaluată la mai mult de 35 de miliarde de dolari.

Acum, pe măsură ce cel de-al treilea cel mai bogat om din lume se pregătește să se căsătorească cu Lauren Sánchez într-o vacanță de lux în Veneția, întrebările privind existența unui contract prenupțial sunt tot mai frecvente. Sursele nu au confirmat dacă există un astfel de acord, iar purtătorul de cuvânt al lui Bezos a refuzat să comenteze.

Specialiștii în domeniul divorțurilor afirmă că ar fi cu adevărat riscant ca Bezos, având o avere de peste 200 de miliarde de dolari, să nu dispună de un astfel de acord. Acesta reprezintă un instrument crucial pentru cei foarte bogați în scopul protejării patrimoniilor.

Experții subliniază că acordurile prenupțiale sunt din ce în ce mai comune în rândul persoanelor cu avere considerabilă.

Acordurile prenupțiale pot stabili cine are acces la avioane private, modul de îngrijire a cailor de rasă și reglementează împărțirea informațiilor despre divorț pe rețelele sociale.

Pentru cei cu o valoare netă de nouă cifre sau mai mult, aceste acorduri devin instrumente legale avansate pentru protejarea activelor, afacerilor și dinastiilor familiale.

Aceste contracte pot determina cine are acces la avioanele private, cum sunt îngrijiți caii de rasă și cine are permisiunea de a discuta despre divorț pe rețelele sociale. Oclauză de confidențialitate ar putea chiar interzice inclusiv dezvăluirea existenței contractului prenupțial, conform declaratului Doug Julian, cofondator al HelloPrenup.

Acordurile prenupțiale trebuie să stabilească clar modul de gestionare a activelor care nu pot fi divizate sau vândute la fel de ușor, cum ar fi acțiunile companiilor noi, participațiile la fonduri de capital privat sau veniturile din proprietatea intelectuală.

Lipsa unei planificări bine definite în cadrul unui contract prenupțial poate duce la provocări grave, atunci când activele necesită lichiditate. De exemplu, vânzarea acțiunilor unei companii pentru a facilita o înțelegere poate genera impozite considerabile pe câștiguri de capital. Împărțirea acțiunilor cu drept de vot poate modifica controlul asupra unei companii. Transferurile de active între soți pot, de asemenea, crea facturi fiscale surprinzătoare.

Pentru indivizii extrem de bogați, negocierile pentru contractele prenupțiale se concentrează adesea pe păstrarea stilului de viață și a intereselor financiare în cazul unui divorț.

„Nu vrei ca partenerul tău să ajungă fără nimic sau să existe schimbări semnificative în averea lui”, afirmă Robert Cohen, avocat din New York, care gestionează anual zeci de astfel de acorduri pentru clienți ce depășesc 100 de milioane de dolari. Cohen, la fel ca alții intervievați în acest articol, nu a colaborat cu Bezos sau Sánchez.

Persoanele foarte bogate pot deține proprietăți multiple în diferite state și țări, ceea ce le oferă o expunere legală variată. Un divorț poate fi intentat în orice loc.

Așadar, este important ca un contract prenupțial să fie valid în diverse jurisdicții, având în vedere că un acord aplicabil în New York ar putea fi contestat în Londra. De aici provine necesitatea ca acordurile prenupțiale sofisticate să conțină clauze ce stabilesc reglementările legale ce se aplică, indiferent de locul desfășurării divorțului.

„Asigurăm că avem acordurile verificate de avocați din aceste jurisdicții pentru a evita eventualele probleme”, declară Cohen. „Recent, am avut un caz în care a fost necesar să consultăm specialiști din opt jurisdicții diferite la nivel global.”

Acordurile prenupțiale pot determina cine, în cazul divorțului, va gestiona împachetarea bunurilor personale și pot impune necesitatea ca unul dintre soți să părăsească locuința în termen de 30 de zile.

Un avocat a avut un client care ceruse 1 milion de dolari pentru fiecare aventură a soției.

Unii clienți includ în contractele prenupțiale cerințe cum că partenerul trebuie să își mențină o anumită greutate – de exemplu, nu mai mult de 9 kilograme în plus față de ziua căsătoriei – sau chiar să facă exerciții fizice de patru ori pe săptămână pe durata căsniciei.

Altele impun sancțiuni financiare pentru infidelitate: un avocat a relatat despre un client care a cerut suma de 1 milion de dolari pentru fiecare aventură.

Randall Kessler, specializat în divorțuri din Atlanta, povestește despre un client al unui jucător profesionist de baschet, care a insistat ca în contractul prenupțial să se menționeze că „jucătorii din NBA au notorietate pentru aventuri”, astfel încât infidelitatea să nu atragă penalizări severe.

Judecătorii ar putea considera că prevederile comportamentale, cum ar fi cerințele de greutate, sunt excesive sau punitive, ceea ce poate duce la dispute nesfârșite.

„Miliardarii nu fac față bine disconfortului și incertitudinii.”

Instanțele nu vor aplica de obicei termeni prenupțiali care vizează custodia sau întreținerea copiilor.

„Fiecare acord prenupțial este o formă de a exercita controlul”, afirmă Nancy Chemtob, avocată din New York, specializată în divorțuri. „Este tentant pentru ei să aibă acest control.”

Avocații din acest domeniu observă că aceste manevre pot reflecta insecurități mai adânci. „Cei foarte bogați sunt, adesea, obișnuiți să dețină control total asupra vieților lor”, susține Jodi Furr Colton, avocat din Florida. „De cele mai multe ori, nu reușesc să gestioneze disconfortul și incertitudinea.”

Cei din elitele financiare nu caută de obicei să își lase partenerii fără resurse. „Am observat că sunt adesea dispuși să ofere suficient în cadrul acordului prenupțial pentru a evita negocierile prelungite”, afirmă Cohen.

Contractele prenupțiale pot include „clauze de expirare”, stabilind că acordul se încheie după 10 sau 20 de ani – o metodă de a recunoaște că mariajul pe termen lung se transformă în parteneriate autentice. În vremurile actuale, clienții foarte bogați favorizează de asemenea acordurile progresive, care facilitează compensarea soțului în funcție de durata căsniciei.

Un aspect pe care aceste acorduri îl pot asigura cu succes este confidențialitatea. Deși instanțele ar putea impune cerințe de confidențialitate, clauzele de ne-denigrare redactate atent sunt, de obicei, executabile. Cuplurile celebre utilizează frecvent aceste clauze pentru a împiedica partenerii anterioare să dezvăluie detalii intime sau informații financiare complicate.

„Cei bogați resimt nesiguranțe, la fel ca oricine altcineva”, subliniază Peter Walzer, avocat din California specializat în dreptul familiei. „Ei doresc să fie iubiți și se tem de exploatare.”