Independența energetică față de gazul rusesc se construiește pas cu pas pentru a menține stabilitatea prețurilor.
Strategia energetică a Uniunii Europene intră într-o etapă decisivă. În ciuda presiunilor venite dinspre Statele Unite pentru accelerarea renunțării la gazele rusești, Bruxelles-ul își menține obiectivul de autonomie totală până la începutul anului 2028, o alegere menită să echilibreze obiectivele geopolitice cu securitatea aprovizionării.
Administrația americană a transmis aliaților europeni un mesaj clar: dependența de gaze rusești trebuie redusă cât mai repede. Într-o scrisoare adresată aliaților din NATO, oficialii au solicitat oprirea importurilor cât mai curând posibil. Totodată, reprezentanții de la Washington au anunțat la o conferință internațională planuri pentru extinderea livrărilor de GNL în Europa, valorificând spațiul lăsat de Moscova.
Obiectivul este clar: dependența de gazul rusesc nu servește doar scopuri geopolitice, ci consolidează rolul LNG-ului american ca furnizor principal pentru piața europeană.
Comisia Europeană rămâne fermă în această chestiune. Purtătoarea de cuvânt pentru energie a subliniat că foaia de parcurs din luna iunie prevede o renunțare completă la gazul rusesc până la sfârșitul anului 2027. În același timp, comisarul pentru energie a subliniat că decuplarea treptată este concepută pentru a asigura stabilitatea pieței și a evita creșterile bruște de prețuri.
Uniunea Europeană este conștientă că o mișcare pripită ar putea submina competitivitatea, în special în economiile încă dependente de gaze rusești livrate prin conducte.
Semnal de alarmă din partea Institutului Oxford pentru Studii Energetice
O analiză a Institutului Oxford pentru Studii Energetice indică ezitări în rândul europenilor. Potrivit studiului, implementarea decuplării planificate pentru data de 1 ianuarie 2028 ar avea efecte limitate asupra prețurilor, deoarece la nivel global ar putea exista o supraofertă de gaze LNG, iar noile exploatări din Marea Neagră ar începe să contribuie la ofertă.
În acest scenariu, creșterea prețurilor TTF ar fi limitată la aproximativ 0,20 USD/MMBtu (0,58 EUR/MWh), iar pierderea gazului rusesc livrat prin TurkStream ar adăuga doar circa 0,27 USD/MMBtu, cu efecte ușor mai mari în Ungaria, Slovacia și Austria.
Însă scenariul se schimbă dacă decuplarea ar avansa în 2026, așa cum cer SUA: studiul avertizează că prețurile ar putea crește aproape dublu în Europa Centrală și de Est, depășind 20 USD/MMBtu (aprox. 58 EUR/MWh). Chiar și economiile mari, precum Germania și Italia, ar înregistra creșteri semnificative, peste 18 USD/MMBtu.
Este de remarcat că impactul nu va fi uniform în întreaga Europă: țările cu infrastructură LNG bine dezvoltată, precum Spania, Portugalia și Grecia, sau cele cu acces la surse noi vor înregistra creșteri mai modeste, în timp ce statele fără alternative vor suporta presiuni considerabile, cum ar fi Ungaria sau Slovacia.
Aceste diferențe pot alimenta tensiuni politice în interiorul UE și nu este exclus să reapară discuțiile despre derogări sau noi mecanisme de sprijin pentru economiile cele mai vulnerabile.
Europa se află în fața unei alegeri dificile: să urmeze modelul SUA pentru o decuplare rapidă de gazul rusesc, riscând o creștere abruptă a prețurilor, sau să-și păstreze propriul calendar, protejând piețele, dar cu o decuplare geopolitică mai lentă de Moscova.
Momentan, poziția UE este clară: 2028 rămâne obiectivul, iar presiunea venită dinspre SUA continuă, iar în lunile următoare această problemă se poate transforma în subiect central al relațiilor transatlantice.
În concluzie, tranziția energetică din Europa necesită un echilibru atent între securitatea aprovizionării și costurile accesibile, într-un context de presiuni externe crescute.
