Îngropată la o jumătate de kilometru sub munte, instalația nucleară din apropierea orașului Qom reprezintă o provocare majoră pentru Israel în Iran

Instalația nucleară Fordo este esențială pentru programul nuclear al Iranului. Teheranul ar putea transforma stocul său de uraniu îmbogățit într-un interval de doar trei săptămâni, având astfel capacitatea de a produce suficiente materiale pentru a fabrica nouă arme nucleare, conform specialiștilor citați de Financial Times, New York Times și Reuters.

În opinia strategilor militari din Israel, Fordo constituie un obiectiv crucial: o instalație de îmbogățire a uraniului protejată eficient, adânc îngropată în munte și situată simbolic lângă orașul religios Qom.

Pentru Teheran, Fordo reprezintă angajamentul de a-și apăra programul nuclear, având suficiente centrifuge și uraniu îmbogățit pentru a produce o armă nucleară în cazul unui atac.

Construită din stâncă și beton armat, instalația Fordo este protejată împotriva oricărei arme disponibile Israelului, devenind totodată un simbol al anxietății strategice a Iranului.

„Fordo este esențială pentru programul nuclear iranian”, a afirmat Behnam Ben Taleblu, expert la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, conform celor relatate de Financial Times.

„O provocare”

Sâmbătă, Iranul a anunțat că instalația Fordo a fost atacată, conform agenției de știri semi-oficiale ISNA, dar daunele au fost minime.

Pe de altă parte, Israelul a reușit să lovească parțial cea mai mare uzină de îmbogățire a uraniului din Iran, localizată la Natanz, după cum a declarat vineri Rafael Grossi, șeful agenției nucleare a ONU, în cadrul unei ședințe a Consiliului de Securitate.

Analizele imaginii satelitare realizate de Institutul pentru Știință și Securitate Internațională sugerează că instalațiile subterane din Natanz au suferit daune semnificative la rețelele electrice.

„Atacarea lui Fordo va fi extrem de complicat fără ajutorul SUA. Este bine fortificată și situată adânc sub un munte. Nu am certitudinea că vom putea provoca multe daune acolo”, a declarat Danny Citrinowicz, expert la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv, pentru Financial Times.

„Iranul nu se află aproape de a își distruge programul nuclear. Ei încă dispun de resurse considerabile”, a adăugat Citrinowicz, subliniind că Fordo reprezintă una dintre cele mai dificile ținte în campania aeriană a Israelului.

Singura bază militară subterană atacată direct

La nivel internațional, Fordo este o instalație care nu este unică. Fiecare națiune majoră cu program nuclear dispune de buncăre subterane similare.

Raven Rock din SUA, cunoscut ca „Pentagonul subteran”, a fost construit într-un munte din Pennsylvania, iar se crede că muntele Yamantau din Rusia adăpostește o mare bază de arme nucleare.

De asemenea, bazele subterane de rachete din Coreea de Nord sunt construite în munți, iar baza navală Longpo din China include o instalație subterană pentru submarine nucleare.

Însă, Fordo este singura bază militară subterană de importanță semnificativă care a fost atacată direct, stabilind un precedent ce arată riscurile pe care le-a asumat premierul israelian Benjamin Netanyahu.

Capacitățile instalației Fordo

Oficialii iranieni au negat constant intențiile de a construi o bombă nucleară. Cea mai recentă evaluare de amenințare emisă de comunitatea de informații americană anul acesta a conchis că Iranul nu a reluat programul de arme nucleare suspendat sub presiunea internațională în 2003.

În cazul în care Teheranul ar opta pentru această direcție, analiștii susțin că Fordo ar putea transforma întregul stoc de uraniu puternic îmbogățit al Iranului – evaluat la 408 kg de către inspectorii AIEA – pentru a fabrica, în numai trei săptămâni, nouă arme nucleare.

„Iranul ar putea obține prima cantitate de 25 kg de uraniu de calitate militară la Fordo în doar două-trei zile,” a avertizat Institutul pentru Știință și Securitate Internațională.

Dezvăluită public în 2009

Diferențele dintre Fordo și Natanz ilustrează parțial istoria nucleară a Teheranului și eforturile internaționale de a limita îmbogățirea uraniului pentru a preveni atacurile.

Dupa ce au fost dezvăluite informații despre o instalație secretă, Natanz a fost în cele din urmă oficializată de Iran la ONU în 2003. Acest complex cu până la 16.000 de centrifuge este destinat îmbogățirii uraniului la scară mare.

Datorită inspecțiilor regulate ale ONU, acesta a fost considerat mai potrivit pentru utilizare civilă.

Uzina subterană de îmbogățire din Natanz se află la o adâncime de aproximativ 20 de metri.

În contrast, Fordo se remarcă prin robustețea sa geologică, făcându-i sălile de centrifugare aproape impenetrabile pentru armamentul convențional, inclusiv pentru bomba americană Massive Ordnance Penetrator.

Instalația a fost dezvăluită public în septembrie 2009, când oficialii americani, britanici și francezi au făcut publice informații secrete, demonstrând că Iranul construise o uzină ascunsă profund în munte, incompatibilă cu un program pacifist.

Un acord abandonat

Această descoperire a provocat o reacție rară din partea Rusiei și un avertisment din partea Chinei.

Totuși, Iranul a rămas neclintit, președintele de atunci, Mahmoud Ahmadi-Nejad, afirmând că acțiunile lor sunt complet legale.

Fordo a devenit centrală în eforturile internaționale de limitare a programului nuclear al Iranului, ceea ce a dus la intensificarea sancțiunilor ONU și la crearea Planului comun de acțiune cuprinzător în 2015.

Acest acord a prevedea restricții privind uzina, iar în schimb Iranul beneficiază de ridicarea sancțiunilor.

După retragerea SUA din acord în 2018, Iranul a început să îmbogățească uraniu.

După o explozie la Natanz în 2021, Iranul a decis să activeze centrifugele de la Fordo pentru a construi uraniu cu un nivel de puritate de 60%.

O altă instalație nucleară

Analiștii avertizează că, în cazul în care Fordo va supraviețui atacurilor, aceasta ar putea deveni centrul eforturilor Iranului de a se retrage din tratatul de neproliferare nucleară, posibil amplificând amenințările nucleare.

Iranul a amenințat anterior cu o asemenea reacție în cazul atacurilor asupra instalațiilor sale nucleare, deși o astfel de acțiune ar putea atrage intervenția americană.

Fordow nu este singura instalație extrem de protejată pe care Iranul o poate activa. O altă uzină recent construită, situată în Kūh-e Kolang Gaz Lā, este mai adâncă și mai bine fortificată, ceea ce complică strategia de atac.

Această nouă instalație are mai multe intrări, ceea ce îngreunează bombardamentele, și ar putea fi utilizată pentru asamblarea unei arme nucleare.

„O întrebare crucială este dacă Iranul ar putea ascunde materiale fisionabile în Pickaxe sau în alte facilități secrete”, a concluzionat Ben Taleblu.