INTERVIU Un medic renumit dezvăluie de ce un pat de spital este mai scump decât un pat de hotel

Aproximativ o treime dintre spitalele din România cheltuiesc 80% din buget pe salarii și funcționează mai degrabă pentru a menține locuri de muncă decât pentru a oferi îngrijire pacienților, afirmă medicul Daniel Coriu, fost președinte al Colegiului Medicilor. Coriu explică faptul că aceste probleme erau cunoscute de mult, dar cei care le-ar fi abordat ar fi riscat să fie criticați sever.

Daniel Coriu anticipează că reformele propuse de premierul Ilie Bolojan, ministrul Alexandru Rogobete și președintele CNAS, Horațiu Moldovan, se vor confrunta cu rezistență în sistemul medical.

Profesorul Dr. Daniel Coriu, medic primar hematolog și director al Centrului de Hematologie și Transplant Medular din București, a susținut transformarea spitalelor din provincie cu o ocupare redusă în centre de permanență pentru a reduce costurile.

Una dintre măsurile principale din reforma sănătății propusă de Guvern este tocmai această recomandare a lui Coriu. El recunoaște că va întâmpina opoziție din partea primăriilor locale, deoarece aceste spitale reprezintă o sursă de venit pentru comunitățile mici.

Spitalele operate ca „instituții sociale” pentru personal

HotNews: Cum apreciați măsurile de reformă din domeniul sănătății? Vor îmbunătăți ele sistemul? Daniel Coriu: Premierul, ministrul Sănătății și președintele CNAS au demonstrat o înțelegere profundă a provocărilor din sistemul medical. Sunt de acord cu direcția propusă.

Informațiile disponibile în prezent sunt adunate de-a lungul anilor și reflectă munca unor experți capabili din cadrul Ministerului Sănătății și alte instituții din sănătate.

– Care măsuri vi se par cele mai eficiente?– O problemă majoră este gestionarea ineficientă, mai ales în spitalele unde salariile depășesc 80% din buget, ceea ce afectează în mod clar capacitatea de a îngriji pacienții.

– Ce consecințe are acest lucru asupra pacienților?– Înseamnă că resursele financiare sunt reduse pentru îngrijirea pacientului. Aceste unități medicale funcționează în esență pentru a menține locuri de muncă, nu pentru îngrijirea sănătății.

Problema nu rezidă în gestionarea locală a instituțiilor, ci la nivelul Ministerului Sănătății, care a ignorat această stare de fapt timp îndelungat.

„Cum vor fi recompensați medicii performanți?”

– Se va implementa plata personalului pe baza performanțelor?– Programul de guvernare include ideea ca personalul spitalelor să fie remunerat proporțional cu numărul pacienților. Este timpul să renunțăm la abordările tradiționale și să recompensăm performanța reală.

Cu toate acestea, asigurările privind neîntreruperea salariilor creează un paradox: cum vom stimula financiar angajații mai performanți?

Fără reducerea salariilor neperformanților, este dificil să recompensezi în mod corect pe cei care muncesc mai mult. Aceasta este o provocare financiară majoră pentru spitale.

Ministrul propune creare de centre de excelență regională, ceea ce este o idee bună. Resursele ar trebui concentrate în aceste unități pentru a asigura îngrijire de calitate la nivel înalt.

Spitale construite într-un alt timp demografic

– Reforma include și reorganizarea spitalelor cu puțini pacienți. Este justificat acest demers?– Reconfigurarea este crucială. Multe spitale au fost concepute în anii '70 pentru zone industriale acum depopulate. Structura demografică s-a schimbat, iar spitalele trebuie să răspundă noilor cerințe. În prezent, anumite regiuni au nevoie mai degrabă de unități pentru îngrijirea pacienților cronici.

Investiția în spitale multidisciplinare în aceste zone nu mai este justificată. Este necesară adaptarea la nevoile reale ale comunităților actuale.

„Interes local: soțiile primarilor și șefilor de post”

– Cum vedeți transformările recente ale spitalelor în centre de permanență?– Procesul de convertire a unor spitale ineficiente în centre de permanență poate întâlni opoziție din partea autorităților locale, deoarece generează venituri pentru comunitățile locale, inclusiv prin angajarea personalului apropiat liderilor locali.

Recalificarea unităților existente este dificilă. Deși spitalele nu dispar, transformările lor vor presupune rezistență, mai ales acolo unde există percepția că un spital este vital chiar dacă este ineficient.

Transformarea în centre de permanență, ambulatorii sau unități de spitalizare de zi este esențială, deoarece acestea pot asigura rapid asistență medicală de urgență și un parcurs medical clar pentru pacienți.

Medicina defensivă și impactul transferurilor nejustificate

– Se pot reduce transferurile nejustificate ale pacienților între spitale?– Sunt sceptic asupra posibilității de a limita transferurile, deoarece mentalitatea medicinei defensive predomină, iar medicii pot invoca adesea lipsa de competență pentru cazuri complexe. Problema este complexă și se va rezolva doar prin reforme ample în abordarea practicanților medicali.

„Soluția? Un traseu pacient clar definit”

– O platformă de programări va rezolva problema orientării pacienților?– Intențiile sunt bune, dar platformele de programări nu oferă soluția completă. Problema necesită o abordare legislativă mai clară pentru a ghida pacienții direct de la medicul de familie către unitățile adecvate de îngrijire.

Astăzi, pacienții sunt lăsați să se descurce singuri, iar platformele de programări nu abordează această realitate. Este nevoie de un sistem mai integrat.

„Costurile unor servicii medicale depășesc pe cele ale hotelurilor”

– Impactul creșterii costurilor serviciilor medicale decontate este viabil?– Este esențial să introducem competiția în sistemul de asigurări de sănătate. Nu trebuie să ne limităm la CNAS, ci să permitem și alte opțiuni care să ofere servicii de calitate în funcție de cererea pacienților, reducând astfel presiunea bugetară.

Tratamentul cazurilor complexe este scump iar conversia unor spitale către alte tipuri de servicii ar reduce costurile ineficiente, contribuind la o utilizare mai judicioasă a resurselor.

Cheltuielile curente sunt mari, iar inflația accentuează aceste probleme. Soluțiile trebuie să permită managerilor spitalelor să își exercite rolurile fără constrângeri birocratice inutile.

Acces limitat la medicamentele esențiale

– Întâmpinăm dificultăți în a asigura medicamentele de bază pentru pacienți?– Managementul trebuie să prioritizeze medicamentele costisitoare va reduce nevoia pacienților de a achiziționa medicamente pe cont propriu. Totuși, fondurile limitate fac dificilă asigurarea fiecărui tip de medicament pentru pacienți.

Problema nu este doar la nivel managerial, ci și o caracteristică a sistemului medical care are resurse limitate, incapabil să susțină integral cerințele pacienților.

Înfruntarea problemelor nerezolvate din trecut

– Credeți că se vor implementa măsurile propuse sau vor apărea obstacole?– Mulți dintre principalii lideri cunoșteau deja aceste dificultăți dar ezitarea de a le aborda a fost omniprezentă din cauza unei teama de reacție. Faptul că acum sunt discutate la acest nivel reprezintă un progres semnificativ.

Conștientizarea că spitalele funcționează mai mult pentru a menține locuri de muncă decât pentru îngrijirea pacientului este un pas important către transformarea sistemului.