Padova. O sală istorică și un sărut pentru trecut

Sub influența strălucitoare a Veneției vecine, Padova nu se numără printre primele alegeri ale turiștilor care explorează Italia. Cei care o ignoră nu își dau seama ce pierd. Deși nu este la fel de populară pe rețelele sociale ca Veneția și nici la fel de romantică ca Verona, situată în apropiere, Padova se dovedește a fi un oraș al rafinamentului intelectual și artistic, o fostă bastion de influență a gândirii europene, ținut ce a marcat începuturile artei renascentiste și locul de odihnă al unuia dintre cei mai veneratedi sfinți ai creștinătății. Cele trei repere importante din Padova sunt Universitatea, Capela Scrovegni și mormântul sfântului Anton.

Există și alte aspecte de menționat, însă vizita mea de o zi în oraș a fost suficientă pentru a mă convinge să revin cât mai curând.

***

Fondată în septembrie 1222 de studenți și profesori din Bologna care căutau un mediu academic mai liber, Universitatea din Padova a fost inspirată de o mișcare similară de la Oxford, unde studenții s-au refugiat în Cambridge. Astfel, în vremea aceea, doar câteva locații din Europa, precum Bologna, Oxford, Cambridge și Paris, ofereau un asemenea mediu. Padova a devenit astfel a cincea universitate europeană, apreciată pentru libertatea academică pe care o promova.

Aproximativ o mie de tineri au fost cei care au pus bazele acestei republici autonome a studenților în 1222, iar universitatea a câștigat prestigiu prin valuri succesive de studenți din Bologna în 1306 și 1322. Aceștia aveau puterea de a-și alege profesorii și de a stabili remunerația acestora.

De la bun început, padovenii au fost deschiși să primească acești studenți. În secolul al XIII-lea, orașul a ales patru funcționari, numiți trattatores studii, pentru a asigura buna funcționare a universității. Autonomia sa și deviza instituției, „Universa Universis Patavina Libertas” - „Libertatea padovană completă, pentru toți” - alături de sprijinul comunității locale, au fost ingredientele succesului universității, care a devenit una dintre cele mai renumite din Europa în secolele XV și XVI. Aici au predat savanți de renume precum Galileo Galilei și Nicolaus Copernicus.

Totuși, accesul la educație nu era la fel de generos. Începând cu anii 1400, universitatea a introdus taxe de examinare costisitoare, limitând astfel oportunitățile studenților mai puțin înstăriți. Cazurile în care studenții săraci erau scutiți de taxe erau rare, iar acest lucru a dus la o segregare socială a studenților, așa cum menționează istoricul Jacques Verger.

***

Ajuns timp de o zi la Padova pentru a explora istoria acestei universități, m-am simțit oarecum dezamăgit de turul ghidat, care a fost destul de scurt și lipsit de detalii. Sediul istoric al universității, Palazzo del Bo, a fost construit în 1539 și este o clădire renascentistă impresionantă, decorată cu blazoane ale foștilor studenți și profesori.

Amfiteatrul anatomic, care datează din 1595 și care a fost un model pentru universitățile europene, a fost o mare dezamăgire. Accesul este restricționat, iar vizitatorii pot doar să arunce o privire printr-un oval mic, lăsat pentru introducerea cadavrelor. Spre deosebire de Bologna, unde vizita amfiteatrului este liberă, aici am avut parte de o experiență limitată.

Continuând turul, am vizitat Aula Magna, unde a predat Galilei, acum numită după el, precum și frumoasa Sală de Medicină, decorată cu mobilier de epocă.

Ultima destinație a turului a fost Sala celor Patruzeci, celebrată pentru portretele a patruzeci de studenți notabili, pictate în 1942.

Una dintre surprizele acestei vizite a fost descoperirea portretului lui Constantin Cantacuzino, un personaj remarcabil din istoria României, care a studiat aici în secolul XVII. El este cunoscut ca autor al primei hărți a Țării Românești.

Un alt student renumit prezent în sală este Ștefan Bathory, principe al Transilvaniei și rege al Poloniei, cunoscut pentru contribuția sa la înființarea primei universități pe teritoriul actualei Românii.

Alexandru Mavrocordat, un alt nume important în Sala celor Patruzeci, a studiat la Padova în secolul XVII și a avut un impact semnificativ în istoria politică a regiunii.

În acel spațiu se găsește și catedra de la care Galileo Galilei a predat, considerând acea perioadă drept „cei mai buni 18 ani din viața mea”.

Turul se încheie cu o statuie a Elenei Lucrezia Cornaro Piscopia, prima femeie care a obținut un doctorat în filozofie la universitate, în 1678.

Articol realizat de Bogdan Stanciu, expert în comunicare și doctor în istorie.