Pentru regimul iranian, „aceasta reprezintă o amenințare existențială” / Totul a început de la un asasinat cu drone

Atacurile direcționate împotriva instalațiilor nucleare și a forțelor armate ale Iranului semnalează sfârșitul rețelei de alianțe stabilite de Teheran în Orientul Mijlociu. Această rețea, creată după războiul Iran-Irak din anii '80 pentru a apăra teritoriul Republicii Islamice, nu a reușit să prevenie atacurile din Israel și acum și din partea SUA, afirmă analiștii citati de surse internaționale. Un asasinat mai vechi realizat de agenți secreți israelieni a avut un impact semnificativ.

Cu câțiva ani în urmă, Iranul și toți aliații săi se aflau la vârful puterii și influenței.

Grupul militant libanez Hezbollah era, în acea perioadă, cea mai puternică entitate militară și politică din Liban.

Gruparea Houthi din Yemen era considerată mică, dar cu un impact semnificativ, având capacitatea de a bloca transporturile maritime internaționale în Marea Roșie.

În Siria, președintele Bashar al-Assad reușea să-și reconstruiască influența, după ani de izolare.

De asemenea, Iranul, afectat de ani de sancțiuni, dovedise că poate fi un aliat de valoare pentru Rusia, sprijinind Kremlinul în conflictul său cu Ucraina.

În prezent, aceste alianțe și miliții proxy sunt aproape dispărute. Chiar și Vladimir Putin a încetat să comunice.

Iranul este mai izolat ca niciodată de la începuturile sale ca republică islamică, regimul său confruntându-se cu atacuri tot mai frecvente din partea Israelului și, acum, a Statelor Unite.

O strategie veche de decenii

Deși vecinii arabi ai Iranului, împreună cu alți aliați precum Rusia și China, au condamnat atacurile Israelului, aceștia nu au oferit sprijin concret. Kremlinul a lăsat dialogul pe seama ministrului său de externe.

Iranul nu mai are aliați în Siria după căderea regimului Assad. De asemenea, rețeaua sa de miliții a fost afectată grav în urma unui conflict de un an și jumătate cu Israelul.

Hezbollah, cândva considerat cel mai puternic partener al Iranului, nu a inițiat atacuri împotriva Israelului din momentul în care au început bombardamentele recente.

După atacurile Statelor Unite asupra Iranului, Houthi au anunțat că sunt dispuși să reîntre în confruntare în Marea Roșie, deși nu este clar dacă pot oferi ajutor semnificativ.

„Asistăm la prăbușirea capacității Iranului de a-și proiecta influența în întreaga regiune, o strategie ce a durat de decenii,” a declarat Firas Maksad, cercetător la un institut de politică din Washington.

Această doctrină de apărare a fost fundamentată în urma răsturnării monarhiei din 1979 și a invaziei Irakului, care a declanșat un război de opt ani.

Experții afirmă că liderii iranieni au învățat din acel conflict și s-au angajat să nu mai fie vreodată izolați de inamicii lor.

În jurul anului 2020, Iranul se afla la apogeul puterii și influenței sale

În deceniile ce au urmat, Iranul a investit miliarde de dolari, trimițând arme și trupe de elită în construirea unei rețele de miliții proxy, menită să extindă influența sa în Orientul Mijlociu, păstrând totodată conflictul departe de teritoriul iranian.

Aceste grupuri, precum Hamas, Hezbollah, Houthi și milițiile din Irak, au oferit Iranului susținere aproape de granița Israeli, având potențialul de a descuraja atacurile împotriva sa.

„Investițiile s-au dovedit a fi extrem de profitabile,” a spus Maksad.

În perioada respectivă, Iranul beneficia de cel mai mare sprijin din partea aliaților regionali. De asemenea, guvernele din Golf, care îl vedeau ca pe un rival, au început să se apropie de Israel, alegând o abordare diplomatică.

Alianțele Iranului cu actori importanți precum Rusia și China deveniseră tot mai solide, Kremlinul investind mai mult în Iran.

Sprijinit de acest parteneriat, Iranul a reușit să-și consolideze statutul într-o regiune care altfel l-ar fi considerat un outsider.

Prăbușirea strategiei

Cu toate acestea, în anii următori, o serie de decizii eronate au dus la declinul rețelei de putere a Iranului, conform experților.

Atacul cu drone al SUA din 2020, care a avut ca țintă pe Qassem Soleimani, liderul forțelor de informații și securitate iraniene, a fost devastator pentru rețea.

Aceste grupuri nu au reușit să se reorganizeze complet după pierderea sa, iar noul lider a încercat să centralizeze Comandamentul, ceea ce a dus la vulnerabilitate.

„Aceasta a transformat rețeaua într-o organizație birocratică, expunând-o mai mult spre intervenția serviciilor de informații israeliene,” a explicat Ali Vaez, directorul programului privind Iranul la un grup de criză internațional.

De la atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023, rețeaua a suferit pierderi considerabile.

Hamas, care a deținut controlul în Gaza, a pierdut mulți luptători după un an de confruntări cu Israelul, iar capacitatea sa de a amenința Israelul este sever afectată.

În Liban, Israelul a eliminat liderii Hezbollah și a distrus o mare parte din arsenalul acestora, afectând grav influența politică a organizației.

„Axa rezistenței”, rețeaua de grupări armate construite cu răbdare de Iran, a fost deja slăbită.

Însă afectarea Hezbollah, principalul aliat al regimului iranian, a început o călătorie spre distrugerea strategiei de apărare și expansiune regională, conform surselor internaționale.

În decembrie, guvernul Assad a fost răsturnat.

Acesta era unul dintre cei mai apropiați parteneri ai Iranului, având un rol crucial în facilitarea transportului de fonduri și arme către grupurile sale din Liban și nu numai.

Neîncrederea față de Teheran

Deși grupurile afiliate erau slăbite, Iranul părea reticent să se angajeze într-o confruntare directă cu Israelul pentru a oferi suport. Această alegere a afectat credibilitatea sa.

„Aceasta a determinat multe grupuri să ajungă la concluzia că nu există o rețea bazată pe solidaritate, ci mai degrabă fiecare se îngrijeste de sine,” spune Vaez.

Ca urmare, aceste grupuri fie nu au puterea, fie nu doresc să acționeze atunci când Iranul are cea mai mare nevoie de ajutor.

Atât Hezbollah, cât și milițiile irakiene care primesc sprijin din partea Teheranului se confruntă cu o presiune internă semnificativă pentru a nu se implica în conflictul actual cu Israelul.

Încertitudini

Houthi rămân o incógnită.

Grupul a încheiat un acord cu SUA în luna mai pentru a suspenda atacurile împotriva navelor americane în Marea Roșie.

Totuși, un purtător de cuvânt al grupului a declarat recent că vor relua atacurile asupra navelor americane în cazul unei intervenții.

Iranul menține, de asemenea, o influență considerabilă în Irak.

Există numeroase organizații militare șiite care răspund direct Liderului Suprem, totalizând 235.000 de luptători, care sunt scutiți de atacurile israeliene.

Pentru Israel, care continuă să-și afișeze superioritatea aeriană, aceste grupuri reprezintă o amenințare moderată.

În Irak, radarul a fost controlat și supus autorității americane, fără a permite guvernului de la Bagdad să intervină. Spatiul aerian rămâne deschis, demonstrându-se prin raidurile masive asupra Iranului din 13 iunie.

Ce poate face Rusia? Nu prea multe, deocamdată

Alți parteneri străini au clarificat că relațiile lor diplomatice nu includ pacte de apărare.

Intervenția Rusiei ar putea, de asemenea, să îi alieneze pe Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, parteneri importanți care nu ar dori un Iran mai puternic.

Pe lângă aceasta, forțele ruse sunt deja angajate în conflictul din Ucraina.

Chiar dacă liderii arabi au încercat să reducă tensiunile și să descurajeze implicarea SUA, ei nu sunt dispuși să intervină.

Unii, în privat, discută chiar despre colaborarea cu Israelul pentru a limita influența Iranului.

Mesajul transmis de numeroși lideri arabi este că „vor rămâne la distanță de acest conflict și doresc asigurări că Iranul nu le va viza pe măsură ce situația escaladează,” a declarat Randa Slim, cercetătoare la un institut de afaceri externe.

„Iranul nu a mai fost atât de izolat de la încheierea războiului Iran-Irak,” a subliniat Slim. „Pentru ei, aceasta reprezintă o amenințare existențială.”