Gradul de putere al Marinei Iraniene: Provocarea închiderii Strâmtorii Hormuz și reacția potențială a SUA

Marina iraniană a avansat considerabil în ultimii ani, dotându-se cu submarine și nave de război moderne, desfășurate în puncte cheie. Această putere militară a recăpătat atenția globală după ce Teheranul a declarat că ar putea închide Strâmtoarea Ormuz, o rută vitală pentru exportul de petrol.

Recent, Parlamentul iranian a adoptat o rezoluție prin care cere închiderea strâmtorii care este crucială pentru livrările globale de țiței, care reprezintă aproximativ 20% din totalul acestora. Această mișcare a determinat o creștere a prețurilor petrolului pe piețele internaționale.

Deși Iranul este adesea văzut ca o putere regională, Golful Persic și Golful Oman constituie pentru acesta o apărare esențială.

După Revoluția Islamică din 1979, Iranul a investit în dezvoltarea unei structuri navale complexe, care include forțe din armata regulată și Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), integrând nave de război mari, ambarcațiuni rapide, submarine convenționale și, recent, drone.

Deși marina iraniană nu poate concura cu marile puteri navale, s-a concentrat pe dezvoltarea unor tactici asimetrice și tehnologii interne, operând din baze navale din regiune.

Structura Marinei Iraniene: Peste 100 de nave în dotare

Marina Iranului (IRIN) se ocupă de flota navala standard a țării, care cuprinde submarine și nave de război mari. Aceasta are în dotare peste 18.500 de soldați și mai mult de 100 de nave, desfășurând operațiuni în Golful Persic și Marea Caspică pentru a proteja apele teritoriale și a descuraja încălcările.

Conform Global Firepower 2024, marină iraniană se situează pe locul 37 din 145 de flote navale la nivel mondial. Aceasta, deși nu face parte din superputeri, demonstrează un progres în abilitățile navale, chiar și în contextul sancțiunilor internaționale.

Flota se distinge printr-o diversitate notabilă, incluzând:

• Distrugătoare moderne ca „Zulfiqar”, „Sahand” și „Zagros”, care sunt echipate pentru misiuni de informație și folosesc rachete de precizie;
• Fregate din clasele „Alphand” și „Moj” – incluzând modele britanice și din producție locală, esențiale pentru operațiunile navale;
• Nave amfibii de asalt și corvete, utilizate pentru transportul echipajelor și atacuri rapide;
• Forța de submarine cuprinzând între 19 și 27 de unități, inclusiv submarine diesel-electrice din clasa „Tareq”, utilizate în operații strategice.

Iranul mai deține și mini-submarine din clasa „Ghadir”, recunoscute pentru manevrabilitatea lor în ape puțin adânci.

Forțele Navale ale Gardienilor Revoluției: Război Asimetric

Un grup naval iranian a încheiat recent o misiune de opt luni, parcurgând 63.000 de kilometri, inclusiv o premieră în Strâmtoarea Magellan. Aceasta a demonstrat intenția Iranului de a-și extinde influența în apele internaționale.

În 2024, marina iraniană a primit un lot semnificativ de sisteme de rachete și drone, inclusiv rachete de croazieră despre care autoritățile iraniene susțin că sunt greu de depistat.

Pe lângă marina tradițională, Iranul are și Forțele Navale ale Gardienilor Revoluției Islamice (IRGCN), care practică un tip de operațiune denumit „război asimetric”, care include ambarcațiuni rapide și atacuri tactice.

Aceste forțe nu sunt echipate cu nave mari, dar viteza și manevrabilitatea lor le conferă un statut de amenințare pentru prezența navală adversă.

Posibilitatea închiderii Strâmtorii Ormuz de către Iran

O analiză recentă sugerează că o acțiune de închidere a strâmtorii din partea Iranului este puțin probabilă, deoarece aceasta ar afecta grav economia Chinei, principalul partener comercial al Teheranului.

Cercetători susțin că Beijingul va exercita presiuni asupra Iranului pentru a preveni o astfel de perturbare a livrărilor de petrol.

Un oficial american a cerut recent Chinei să intervină pentru a evita închiderea strâmtorii, avertizând că astfel Iranul ar comite o gravă eroare.

De asemenea, se ridică întrebări privind capacitatea reală a Iranului de a impune o blocadă pe o rută atât de vitală.

Cel mai probabil scenariu: Mina Strâmtorii Ormuz

Experții în securitate cred că cea mai plauzibilă acțiune din partea Iranului ar putea fi plasarea de mine navale, mai degrabă decât o blocadă deschisă a strâmtorii.

„Acțiunile Iranului ar putea provoca daune semnificative, dar ar putea aduce și represalii severe”, afirmă un expert în politici iraniene.

Iranul ar putea face ca intervenția marinei americane să fie extrem de costisitoare, în cadrul unei astfel de operațiuni de deminare.

Se estimează că Iranul are un arsenal variat de mine, inclusiv mine magnetice și cele ancorate, care reprezintă o amenințare serioasă pentru navele din strâmtoare.

Prezența navală a SUA în Golful Persic

Marina americană dispune de mai multe nave de deminare în Golful Persic, staționate în Bahrain, pentru a face față amenințărilor subacvatice.

Această unitate specializată ar interveni rapid în cazul în care Iranul ar plasa mine în strâmtorile vitale.

Marina americană folosește atât vehicule subacvatice autonome, cât și scafandri pentru a neutraliza amenințările minelor.

Riscurile represaliilor din partea SUA

Analizele sugerează că o asemenea acțiune iraniană ar provoca un răspuns imediat din partea Statelor Unite, care ar putea duce la un atac masiv al forțelor marine și aeriene.

Iranul ar risca să-și expună propriile porturi și litoral unei contraofensive din partea forțelor americane, care sunt deja prezente în regiune.

Deși ar putea exista confruntări minore în strâmtoare, o blocadă completă ar fi dificil de implementat și menținut.

De-a lungul anilor, Iranul a amenințat deseori cu închiderea Strâmtorii Ormuz, dar nu a acționat efectiv pentru a o face. În ciuda incertitudinilor actuale, această provocare rămâne relevantă.