INTERVIU: „O nouă generație de bombe speciale a fost testată în Iran”

Analistul Armand Goșu afirmă că „Trump și Putin joacă o partidă complicată, iar o înfrângere umilitoare a Iranului din partea unui aliat al SUA nu îi va conveni lui Putin.”

-De câteva zile, Israelul efectuează atacuri aeriene asupra Iranului, iar în noaptea de 21 spre 22 iunie, Donald Trump a anunțat faptul că operațiunile împotriva celor trei instalații nucleare de la Fordo, Natanz și Isfahan au fost efectuate cu succes, distrugându-le complet, conform declarațiilor Casei Albe. Era de așteptat un astfel de atac?–Predicțiile sunt dificile în cazul lui Trump; acesta reprezintă haosul. Cu doar două zile înainte, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a anunțat că Trump va lua o decizie în următoarele două săptămâni. Doar două zile mai târziu, bombardierele B-2 au lansat bombe anti-bunker de peste 13 tone asupra acestor instalații. Cred că ofensiva israeliană se afla într-o situație critică, iar presiunea asupra președintelui american era enormă. Fără distrugerea acestor instalații nucleare, Netanyahu se confrunta cu dificultăți majore.

„Cea mai puternică bombă non-nucleară din lume”

-Netanyahu putea juca și alte cărți în acest conflict, dar în realitate opțiunile sale erau limitate. Alternativa ar fi fost desfășurarea de trupe de elită pe teren, ceea ce nu era fezabil, având în vedere condițiile dificile.

Bomba anti-bunker GBU-57 A/B, cea mai mare bombă non-nucleară din lume, cu o greutate de 13,6 tone, a fost esențială pentru distrugerea uzinei de la Fordo, care este adăpostită în interiorul muntelui. Aceasta are o lungime de 6 metri și o capacitate de penetrare de 61 de metri, dar au fost necesare mai multe unități pentru a distruge structuri la adâncimea de 80-90 metri.

Această generație de bombe a fost utilizată pentru prima dată în condiții de luptă în Iran. Aceste bombe speciale penetrează adânc și explodează, provocând distrugeri masive. Proiectilele sunt fabricate dintr-un material metalic extrem de rezistent, care nu se deformează la impact. Numai bombardierul B-2 este capabil să transporte astfel de încărcături, fiind adaptat pentru a transporta două bombe GBU-57 A/B, care împreună depășesc cu 9 tone sarcina utilă de 18 tone. Informațiile despre stocul de bombe anti-bunker al SUA sunt limitate, dar estimările sugerează că numărul lor nu depășește 10-20.

„Iranul ar fi obținut uraniu pentru arme nucleare”

-Trump a anunțat că misiunea a fost un succes și că avioanele au revenit la bază. Există dovezi care să confirme acest lucru?–Este o întrebare complexă, având în vedere că instalațiile sunt la mari adâncimi. Este posibil ca Iranul să fi evacuat uraniul îmbogățit anterior atacului, complicând astfel situația. Personal, consider că aceste presupuneri despre evacuare sunt puțin plauzibile.

Obiectivul principal al atacului a fost prevenirea obținerii de către Iran a armelor nucleare, iar o situație de eșec pentru coaliția americană-israeliană ar putea duce Iranul mai aproape de a dezvolta astfel de capacități nucleare. În prezent, diverse surse din Iran și Agenția pentru Energie Atomică fac referire la continuarea programului nuclear.

Este esențial să evaluăm pagubele, deoarece este greu de crezut că, după atacurile cu șase bombe GBU-57 asupra instalației de la Fordo, au rămas structuri intacte.

Uzina de la Fordo, situată la aproximativ 150 km sud de Teheran, a fost deschisă în 2009. Conform unor rapoarte din începutul anului 2023, Agenția pentru Energie Atomică a descoperit aici uraniu cu o puritate de 84%. O creștere a acestei purități ar permite Iranului să obțină uraniu pentru arme nucleare.

-Ați menționat utilizarea a 6 bombe anti-bunker în atac. A existat și un alt tip de operațiune?–Sunt diverse estimări, iar confirmările oficiale din partea Pentagonului sunt așteptate. Atacurile de la Isfahan și Natanz au implicat aproximativ 30 de rachete Tomahawk lansate de pe submarine. Unele surse indică utilizarea a până la 12 bombe GBU-12 pentru Fordo și două pentru Natanz. Alte publicații contestă dacă SUA dispuneau de un astfel de număr, astfel că Pentagonul se concentrează pe evaluarea distrugerilor înainte de a oferi detalii adiționale.

„Rusia a rămas rezervată în această situație”

-Reacția Rusiei a fost rezervată, formulând declarații formale, chiar dacă era partener strategic cu Iranul. Această tăcere a generat speculații despre o posibilă înțelegere între Putin și Trump, în care Rusia primește Ucraina, iar SUA Iranul. Ce opinie aveți?–Am observat mai multe comentarii despre acest subiect, unele fiind rezonabile, iar altele mai puțin credibile. Iranul rămâne un subiect central în politica externă americană, menționat încă de la prima discuție telefonică dintre Trump și Putin.

Se pare că Trump a încercat să-i propună lui Putin ideea de a intermedia între Iran și Israel, având scopul de a evita sprijinul Rusiei în cazul unui atac israelian asupra instalațiilor nucleare.

-Sugestia că Trump l-ar fi manipulat pe Putin în acest context este interesantă?–Fiecare dintre cei doi lideri a încercat să-l influențeze pe celălalt. Trump a căutat să-i ofere lui Netanyahu oportunitatea de a acționa împotriva capacităților nucleare ale Iranului, fără riscuri de escaladare majoră, iar Putin a încercat să-l convingă pe Trump să mute accentul de pe Iran pe Ucraina. Dacă trebuie să-i acordăm un titlu de manipulator abil, acesta ar fi Netanyahu, în opinia mea.

Continuarea interviului este disponibilă pe site-ul Contributors.