Un economist denunță „seudocercul vicios al actualului președinte Nicușor Dan” / „Ne expunem riscului ca extremiștii neolegionari să-și facă simțită prezența”

„Observ opiniile unor „consilieri” pe economie și afaceri care își exprimă judecățile bazate pe ideologii nefundamentate, promovând ideea că statul este prea voluminos și impozitele sunt excesive, ca și cum am fi în era Băsescu”, afirmă Cornel Ban, conferențiar de economie politică internațională la Copenhagen Business School.

• Cornel Ban, economist de orientare stângă, e de părere că „milioane de români continuă să supraviețuiască cu mai puțin de 5 euro pe zi”. 
• „AUR folosește sărăcia ca factor cheie pentru a trimite un mesaj de delegitimare întregului sistem politic”.
• „Pe parcursul istoriei, elitele noastre au demonstrat o inconștiență evidentă în privința problemelor sociale, în contrast cu abordările din țările nordice sau chiar din vecinătățile noastre”, susține Ban.

– Cum apreciați actuala abordare a președintelui în materie de politici publice?– Se pare că președintele Nicușor Dan riscă să fie prins în capcana unor viziuni economice învechite, necorespunzătoare realităților de astăzi și necesităților noastre sociale contemporane, cum ar fi conceptul de post-neoliberalism.

Consider că președintele Dan ar trebui să-și reevalueze cercul de consilieri economici, extinzându-și influențele către idei mai contemporane și adaptate la principiile fiscale internaționale ale anului 2025, care sunt, într-adevăr, mai apropiate de stânga.

După ce analizez perspectivele FMI, Comisiei Europene sau OECD, mă întreb dacă elitele noastre nu se comportă ca niște pești ce înoată într-un spațiu plin de miere.

Pe baza pregătirii sale academice la École Normale Sup, Nicușor Dan ar trebui să fie conștient nu doar de presiunea creditorilor, ci și de diviziunile sociale ce hrănesc extremismul politic al AUR, organizând, chiar cu riscul propriului său parcurs politic, o acțiune concertată pentru o europenizare reală a sistemului fiscal și pentru o redistribuire echitabilă a bunăstării, axată pe accesul la educație, sănătate și locuințe decente.

„Democrația noastră imperfectă e incomparabil mai bună decât alternativa AUR”

– De ce considerați că „anturajul economic” al președintelui este problematic?– Președintele adoptă constant abordarea tăierii cheltuielilor bugetare și îmbunătățirea colectării drept soluția la stresul fiscal, excluderea creșterii impozitelor fiind o formulă greșită.

Privesc la opinia publică din rândul consilierilor economici și de afaceri, aceștia susținând idei care nu reflectă realitatea economică, promovând o viziune optimistă despre stat ca „excesiv”. 

Indiferent de dovezile contrare prezentate, opinia generală se menține constantă. Aceasta este, din păcate, starea centrismului nostru.

Mă tem că oamenii care au responsabilitatea de a susține democrația noastră, deși imperfectă, dar mai bună decât alternativa AUR, nu sunt suficient de dedicați în a aborda serios chestiunile de economie care afectează impozitarea și cheltuielile publice, trăind într-o lume împrumutată.

Fiind co-autor al unor studii detaliate în domeniul bugetului, vreau să observ cum promitem să ne îndeplinim angajamentele de deficit în fața creditorilor, bazându-ne exclusiv pe tăierile rezonabile ale cheltuielilor, într-un context în care se oferă și 3,5% din PIB pentru apărare și se încearcă repararea rupturilor sociale.

„Urbanizare rapidă cu locuințe și transport public adecvat”

– Ce vă propuneți când vorbiți despre europenizarea sistemului fiscal?– Nu mă refer la modele precum Franța sau Danemarca, ci la un demers mai modest. Îmi doresc ca vecinii noștri să ajungă la un nivel rezonabil de impozitare și redistribuție.

Cercetările arată clar: pe termen mediu, fără o creștere semnificativă a veniturilor la buget (estimez minimum 8% din PIB pentru a ajunge din urmă țările din grupul Visegrad), nu putem discuta despre un sistem fiscal progresiv efectiv și despre dezvoltarea unei baze locative accesibile într-un proces de urbanizare accelerat.

Această iluzii falsifică concluzia că ne vom reîntregi în mod sustenabil ca stat și vom începe să rezolvăm problemele sociale din care se hrănește AUR.

Un sistem de urbanizare rapidă, dotat cu locuințe accesibile și un transport public eficient, ar contribui la creșterea productivității și ar reduce semnificativ sărăcia extremă din mediul rural. Totuși, fără soluții locative „de piață”, aceste procese vor fi împiedicate, lăsând extremiștii să prosperes.

– Câștigarea alegerilor determină o politică liberală?– Este o alegere, nu o inevitabilitate. Daca ne întoarcem la vechile practici neoliberale, să nu ne așteptăm decât la o pauză temporară de la tumultul politic.

Problemele sociale și economice care au fost neglijate au dus la un blocaj în procesul nostru democratic. Dacă nu din convingere, atunci măcar din teama de a nu pierde puterea politică, trebuie să adoptăm reformele necesare.

Degeaba am triplat PIB-ul „dacă România continuă să aibă o distribuție inegală a prosperității”

– Totuși, starea actuală a României nu este atât de gravă cum era înainte. – Așa este, dar rămânem o țară cu zone de sărăcie profundă, având un sistem mai slab în comparație cu țările mai sărace din Balcanii de Vest la indicatori precum sărăcia extremă.

În ciuda unei creșteri economice constante, PIB-ul pe cap de locuitor aproape s-a triplat între 2008 și 2024, România continuă să fie afectată de o distribuție inegală a veniturilor.

Orașele mari, precum București, Cluj sau Timișoara, se dezvoltă rapid, dar în mediul rural și în comunitățile defavorizate, milioane de români trăiesc cu sub 5 euro pe zi.

În 2024, aproape jumătate din europenii aflați în această situație provin din România. A fi „pro-european” înseamnă a combate aceste nedreptăți și a face din asta un principiu direct al politicii. Concepția că în fostele state comuniste astfel de politici sunt imposibile este o iluzie. Unele țări din Est înregistrează niveluri de inegalitate și sărăcie comparabile cu cele din nord.

„AUR folosește sărăcia ca bază pentru delegitimarea sistemului nostru politic”

– Toate acestea generează și frustrare. – Foarte mult! Aproximativ o treime din populație are motive legitime de nemulțumire, având în vedere că opțiunea migrației nu mai funcționează ca în trecut, deoarece nivelul prețurilor în România a crescut comparativ cu câștigurile din migrarea necalificată – tocmai datorită creșterii economice.

AUR a răspuns cu măsuri și mai drastice, amenințând cu reduceri severe, dar au fost captivi în aceste zone lăsate în urmă, alimentând o mașinărie de delegitimare a întregului sistem, care a evitat discuții despre redistribuție și a abordat problema exclusiv prin prisma creșterii economice și a migrației.

Cornel Ban compară situația cu „scleroza intelectuală a țarismului”

– Avem alternative?– Mă simt frustrat să constat că discuțiile despre opțiunile fiscale continuă fără a aborda problema maldistribuției veniturilor ca esențială.

Aceasta stagnare intelectuală îmi aduce aminte de perioada sclerotică a țarismului, care nu a observat revoluția socială apropiată în prima parte a secolului 20, când economia capitalistă rusă creștea.

„Investițiile în sănătate și educație trebuie să fie prioritate, nu reduceri”

– Care sunt soluțiile?– Noi avem nevoie de un întreg proces de reformă cu intervenții multiple și măsuri precise, nu prin metodele drastice de sub Băsescu-Boc.

Cred că trebuie îmbunătățită colectarea veniturilor (Bulgaria a reușit, de ce nu am putea și noi?), să crească impozitele pentru capital și proprietăți, dar și să ne concentrăm pe impozitarea veniturilor mari.

Există zone privilegiate în administrație care generează inegalități uriașe în veniturile salariale. Acestea pot fi subiecți ai reducerilor, prin criterii corecte de performanță, în timp ce în domeniile sănătății și educației trebuie să se aloce mai multe resurse, având în vedere deficitul de personal.

Cine este Cornel Ban

Conferențiar în Economie Politică Internațională la Copenhagen Business School și cercetător la Frederick S. Pardee School for Global Studies la Boston University. A absolvit două facultăți la UBB (Drept și Engleză) și a obținut titlul de doctor în economie politică internațională și științe politice de la University of Maryland (College Park). A fost cercetător postdoctoral la Brown University și co-director al programelor de dezvoltare economică la aceeași instituție.