Infecțiile urinare la copii și riscurile asociate neîngrijirii. Pediatru: „Febra inexplicabilă este un semn important ce necesită consult medical”

Infecțiile urinare reprezintă unele dintre cele mai frecvente afecțiuni bacteriene întâlnite la copii. Deși aceste infecții pot părea minore, ele pot avea consecințe grave dacă nu sunt tratate corespunzător și la timp. Astfel, este crucial ca părinții să fie capabili să identifice semnele apărute de timpuriu și să știe ce măsuri să ia.

Infecțiile tractului urinar se referă la intrarea bacteriilor în oricare dintre componentele aparatului urinar, inclusiv rinichii, uretere, vezică urinară și uretră.

„Cele mai frecvente bacterii implicate sunt Escherichia coli, responsabil de circa 80% din infecțiile urinare în cazul copiilor. Alte cauze includ germeni precum Klebsiella, Proteus, Enterococ, Stafilococ, virusuri precum Adenovirus și micoze – de exemplu, Candida, în special la pacienții cu sistem imunitar slăbit sau diabet. Aceste bacterii fac parte din flora intestinală și sunt eliminate prin scaun, contaminarea regiunii perianale și ascensiunea acestora prin uretră fiind calea principală de infectare a aparatului urinar. De aceea, este esențial să îi învățăm pe copii să se hidrateze bine, să urineze la intervale regulate și să aibă o igienă adecvată, mai ales după ce se folosesc de toaletă”, subliniază dr. Amalia Frățilă, medic pediatru.

Cele mai obișnuite forme de infecții urinare includ cistita (infecția vezicii urinare) și pielonefrita (infecția rinichilor), care este o formă mai severă ce necesită tratament de urgență.

De ce infecțiile sunt mai frecvente la fetițe?

Infecțiile urinare apar de obicei mai des la fetițe, în special după atingerea vârstei de un an. Totuși, există anumite categorii de vârstă în care acestea se întâlnesc mai des la băieți, conform informațiilor de la Cleveland Clinic.

„În primele 3 luni de viață, infecțiile sunt mai comune la băieți, în special la cei nevaccinați pentru circumcizie. Anatomia feminină, cu o uretră mai scurtă comparativ cu cea masculină și distanța mai mică dintre anus și rect, facilitează accesul bacteriilor către vezica urinară”, explică dr. Frățilă, recunoscând că acest tip de infecții sunt mai frecvente la fetițe.

Simptomele variează în funcție de vârstă. Ce ar trebui să-i îngrijoreze pe părinți?

Simptomele pot diferi în funcție de vârsta copilului. La sugari, semnele pot fi mai puțin specifice:

• Febră inexplicabilă (fără tuse, congestie nazală etc.)
• Iritabilitate
• Miros neplăcut al urinei sau al scutecului
• Urină colorată (portocalie, brună) sau cu sânge
• Pierderea apetitului

„Febra inexplicabilă (fără alte simptome respiratorii) este un semn crucial care indică necesitatea consultării medicului și efectuării analizelor de urină, având în vedere faptul că infecțiile urinare sunt printre cele mai comune infecții la copii, atât la fete, cât și la băieți. Semnele comune, precum urinarea frecventă și durerea la urinare, nu sunt întotdeauna prezente în acest tip de infecții”, atrage atenția dr. Frățilă.

La copiii mai mari, simptomele pot include:

• Durere la urinare
• Nevoia crescută de a urina
• Dureri abdominale în zona inferioară sau lombară, conform NHS Inform.

Două teste esențiale pentru un diagnostic corect

Pentru un diagnostic corect, sunt necesare două teste:

• Sumar de urină – indică prezența leucocitelor, nitriților și hematiilor
• Urocultură – identifică bacteria și sensibilitatea acesteia la antibiotice

„Pentru diagnosticare, este imperativ să fie realizat un sumar de urină și o urocultură. Este, de asemenea, esențial ca urina să fie recoltată corect, pentru a evita administrarea unor antibiotice inutile copilului”, avertizează dr. Frățilă.

Pentru sugari, metoda de recoltare cu pungi este controversată și nu este susținută de unele ghiduri internaționale, conform UrologyHealth.org.

Tratamentul variază în funcție de severitatea infecției

Tratamentul se adaptează în funcție de gravitatea infecției și de vârsta pacientului:

• Acasă, în cazul infecțiilor urinare ușoare (fără febră, cu stare generală bună), se pot utiliza antibiotice orale.
• La spital, dacă pacientul este mic, are febră mare, starea generală este deteriorată sau sunt prezențe vărsături, se impune tratament cu injecții pentru 48 -72 de ore, continuând apoi acasă pentru completarea tratamentului.

„Tratamentul trebuie început în primele 48 de ore. Aceste infecții, dacă nu sunt tratate corespunzător, pot conduce la cicatrici renale și hipertensiune arterială. Există și tratamente adjuvante cum ar fi extractele de merișoare, dar acestea nu trebuie să substitute antibioticele prescrise”, subliniază dr. Frățilă.

Când să ne temem de o cauză underlying mai gravă?

În anumite situații, infecțiile urinare pot indica o malformație a aparatului urinar:

• Reflux vezico-ureteral
• Stenoze ale ureterelor
• Alte anomalii congenitale

Investigațiile sunt recomandate în special pentru:

• Copii sub 2 ani cu infecții urinare și febră
• Copii cu episoade repetate de infecții
• Copii din familii cu antecedente de probleme renale, conform recomandărilor Medscape.

„De asemenea, se sugerează efectuarea ecografiei aparatului urinar pentru toți copiii mai mici de doi ani care au infecții urinare cu febră, pentru toți copiii cu episoade repetate, precum și pentru cei care au antecedente familiale de afecțiuni renale. Multe dintre malformațiile renale pot fi diagnosticate prin ecografie, în timp ce altele necesită investigații mai invazive”, a adăugat dr. Frățilă.

Tratamentul infecțiilor urinare la copii este eficient dacă se intervine la timp. Ignorate, însă, aceste afecțiuni pot provoca afectări ale rinichilor pe termen lung. Părinții ar trebui să fie vigilenți la semnele subtile – în special în cazul sugarilor – și să caute ajutor medical fără întârziere. Analizele simple de urină pot preveni complicații serioase.