Vladimir Putin, la conducerea Rusiei de 25 de ani, discută despre succesiune

„Consider că ar trebui să existe o persoană, sau chiar mai multe, pentru ca poporul să poată face o alegere”, a afirmat liderul de la Kremlin, referindu-se la procesul de succesiune, conform Reuters.

Vladimir Putin, care este cel mai longeviv șef al Kremlinului de la Iosif Stalin încoace, a menționat că reflectează constant asupra succesiunii și a sugerat posibilitatea unui concurs între mai mulți candidați.

Putin, un fost locotenent-colonel KGB, a preluat funcția de președinte în ultima zi de mandat a lui Boris Elțîn, în 1999, și a exercitat acest rol până în 2008, după care a fost prim-ministru până în 2012, reluând apoi președinția din 2012 până în prezent.

Stabilitatea sa în funcție a fost asigurată de o rocadă cu Dmitri Medvedev, care a fost președinte în timpul mandatului său de prim-ministru, și de o modificare constitutională ce i-a permis lui Putin să candideze pentru încă două mandate.

„În mod constant îmi fac griji în legătură cu acest aspect”, a declarat Putin, acum la 72 de ani, când a fost întrebat despre gândurile sale privind succesiunea, în cadrul unui documentar televizionat dedicat celor 25 de ani de leadership, intitulat „Rusia, Kremlin, Putin, 25 de ani”.

„În cele din urmă, alegerea revine poporului, cetățenilor ruși”, a adăugat Putin. „Consider că ar trebui să existe o persoană, sau mai multe, astfel încât poporul să aibă opțiuni.”

Deși nu există un succesor clar pentru Putin, conform legislației ruse, în cazul în care președintele nu ar putea să își exercite funcțiile, prim-ministrul, actual Mihail Mișustin, ar prelua prerogativele președintelui.

Perspective post-Putin

Într-un interviu recent, profesorul Serghei Radcenko, expert în Războiul Rece și politica externa a Rusiei, a menționat că eventualele schimbări cauzate de plecarea lui Putin nu vor altera radical politica Moscovei.

„Cu siguranță, politica externă a Rusiei va suferi modificări, dar nu ar trebui să exagerăm magnitudinea acestor schimbări, deoarece, din punct de vedere istoric, decesul unui lider nu a fost niciodată un punct de cotitură decisiv în politica externă”, a explicat Radcenko.

„De exemplu, după moartea lui Stalin în 1953, politica externă sovietică a devenit mai flexibilă, având în vedere negocierile pentru pacea în Coreea, dar nu s-a schimbat complet”, a adăugat el.

„Putin reflectează constant asupra viitorului. A început să facă schimbări la nivel de personal, ceea ce se poate observa în modul în care a reconfigurat cabinetele guvernamentale. Totuși, nu se preconizează o retragere iminentă”, a continuat expertul.

„Când va trece în neființă în viitor, ne putem aștepta să existe o competiție pentru putere. Totuși, politica nu va suferi modificări semnificative în comparație cu cea de azi”, a concluzionat el.