Ați promis că nu veți replica stilul părinților în creșterea copiilor? 3 capcane comune și cum să le evitați

În universul parentingului, fiecare mamă și tată se confruntă cu capcane care par a fi create de un scenarist de comedii. Chiar și cei mai dedicați „eroi” în ochii copiilor pot ceda uneori acestor capcane. Iată cum să le identificăm și să le evităm.

Creșterea copiilor este ca un joc video fără opțiunea de „restart” – facem greșeli și învățăm din ele. Daca ați analizat situația, s-ar putea să vă dați seama că jucăm exact același joc pe care l-au jucat și părinții noștri! În plus, putem cădea în aceleași capcane în care au căzut ei. De la „Dacă trebuie să repet cererea…” la „O să-i treacă această fază!”, greșelile clasice în educația copiilor se transmit de la o generație la alta. Totuși, există soluții.

1. Capcana escaladării. Cine strigă mai tare?

Astăzi, parentingul ar putea arăta așa: îi cereți copilului să-și strângă jucăriile, el continuând să se joace fără să vă bage în seamă. Repetați cererea cu un ton mai ferm, dar tot nu se întâmplă nimic. În cele din urmă, ridicați vocea, iar copilul devine supărat, începând să plângă sau, și mai rău, să țipe și el.

În trecut: Ați auzit vreodată expresia „Atâta timp cât stai sub acoperișul meu, urmezi regulile mele!”? Sau ați asistat la certuri care ajungeau la punctul în care unul dintre părinți trântea ușa? Aceasta este o capcană veche. Părinții noștri și bunicii au ridicat vocea, credând că astfel vor câștiga ascultarea. Și noi facem la fel, dar în prezent avem și tehnica „pauzei de respirație” și conceptul de parenting conștient, pe care de multe ori uităm să-l aplicăm.

Explicația: Tehnica „pauzei de respirație” este recomandată părinților pentru a evita reacțiile impulsive în momentele tensionate. În loc să răspundeți instantaneu, faceți o pauză de câteva secunde, respirați adânc și luați-vă un moment pentru a vă organiza gândurile. Parentingul conștient se concentrează asupra părinților, nu asupra copiilor. Este un stil care încurajează auto-reflectarea, gestionarea emoțiilor și răspunsuri conștiente, în loc de reacții impulsive. Astfel, în loc să vă întrebați doar de ce copilul nu vă ascultă, analizați și propriile emoții și declanșatori. Examinați cum v-a influențat educația și încercați să schimbați tiparele moștenite, dacă este necesar. Parentingul conștient sugerează să nu acționați automat, ci să fiți prezenți, să vă controlați reacțiile și să înțelegeți că cel mic nu este „rău”, ci doar un copil care învață să își gestioneze emoțiile.

Soluția: Rămâneți calmi și consecvenți. Explicați-i copilului așteptările și consecințele nerespectării acestora. De exemplu: „Dacă nu strângi jucăriile acum, nu vei avea timp de desene animate mai târziu”. Aplicați consecințele fără a ridica vocea și, cel mai important, lăudați-l atunci când respectă regulile.

2. Capcana „e doar o fază”. Ignorarea problemelor în speranța că vor dispărea

În parentingul de astăzi: Copilul refuză să mănânce legume, iar voi gândiți: „Este doar o fază, va trece”. Dar ce se întâmplă dacă „faza” se prelungește și aveți un copil care evită tot ce e verde în farfurie?

În trecut: Dacă copilul nu salută, ați putea gândi că „O să-i treacă”. Aruncă mâncarea? „Doar e mic, așa fac toți”. Nu vrea să doarmă singur? „Nu va dormi cu mine și la acestă vârstă!”. Mulți dintre noi încă avem dificultăți în a impune limite sau a gestiona emoțiile, deoarece acele „faze” nu au dispărut de la sine.

Explicația: Limitele sunt esențiale. Fără ele, copilul riscă să ajungă într-o stare confuză, fără direcție. Imaginați-vă un copil fără limite ca pe un mic rege medieval, care cere, iar părinții execută; când îndrăznesc să spună „nu”, are loc o adevărată revoltă. Dacă mențineți regulile cu calm și consecvență, veți observa că regatul funcționează eficient fără a impune tiranii. Așadar, nu evitați stabilirea limitelor clare.

Soluția: Abordați comportamentele problematice din timp. Implicați-vă în educația alimentară a copilului, introducând legumele în mod creativ și implicându-l în gătit astfel încât procesul să devină o joacă.

3. Capcana „O face intenționat!”. Atribuirea intențiilor de adult unui copil

Astăzi, parentingul poate însemna să găsiți peretele din sufragerie decorat cu desene în creion. Primul instinct? „Sigur a vrut să mă enerveze!” La masă, un pahar de apă răsturnat? „A făcut cu intenție, să vadă cât pot suporta!” De 27 de ori „NU”? „Mă testează!”

În trecut: Cât de des ați auzit „Încăpățânarea ta mă scoate din sărite!” sau „Faci asta special ca să mă superi”? Generații întregi de părinți au presupus că cei mici i-ar testa intenționat. De fapt, copiii sunt pur și simplu… copii. Crescuți cu această idee, adesea o perpetuăm.

Explicația: Atunci când afirmăm că un copil „face intenționat ca să mă enerveze”, îi atribuim idei de adult unui comportament copilăresc. Considerăm că el are un plan de a ne provoca sau de a ne testa răbdarea.

În realitate, copiii nu au un plan malefic. Un copil mic nu își murdărește pereții ca răzbunare. Nu face crize din răutate; pur și simplu își manifestă emoțiile așa cum știe.

Soluția: Atunci când simțiți că „o face special ca să ne enerveze”, reamintiți-vă că majoritatea timpului, copilul nu are nicio agendă ascunsă. El doar încearcă să descopere lumea – iar voi sunteți ghizii lui. Explicați-i de ce anumite acțiuni sunt inacceptabile și oferiți-i alternative.

Recunoașteți greșelile și învățați din experiențe

Multe greșeli sunt moștenite. Toți părinții fac erori, dar crucial este să le identificăm și să învățăm din ele. Calea către un parenting de succes nu constă în a evita complet greșelile, ci în a le recunoaște și a le transforma în lecții. Abordând provocările cu răbdare și dragoste, putem transforma momentele dificile în oportunități de dezvoltare pentru noi și copiii noștri.