Cine a fost arhitectul imaginii lui Călin Georgescu, dacă nu o figură influentă din lumea tech, Sam Altman?

Opiniile recente ale lui Călin Georgescu par să creeze un peisaj coerent și persuasiv, menit să modeleze dezbaterea publică cu fiecare afirmație.

În realitate, mulți percep un conflict între faptele politice și imaginea pe care el o proiectează; în logica pe care o promovează, el nu este un politician și nu este constrâns de norme, ci îmbină treptat două lumi într-un singur discurs.

Georgescu: „Nu cobor ștacheta”

Într-o ieșire publică recentă, el a afirmat că nu candidează la Primăria Bucureștiului pentru că nu renunță la standarde. A adăugat: „Eu am candidat o singură dată la funcția de președinte al României și am câștigat”.

Unii contestă victoria sa, susținând că afirmația despre victorie nu corespunde cu realitatea; scenariul descris amintește un joc întrerupt, apoi reluat de la zero, cu decizii contestate de către oficiali.

Pentru o parte dintre români, Curtea Constituțională a fost o poartă de refugiu pentru democrație și ultimul instrument de avertizare în jocul politic.

Pentru alții, CCR a reprezentat o formă de slugărnicie, oprită în fața unei competiții motivată de cine conduce cursa și de preferințele suspecte.

Nici SUA nu cred că el a câștigat alegerile

Fiecare poate avea opinia proprie, dar nu avem dreptul la o realitate paralelă. Nicio înregistrare oficială nu indică Georgescu ca fiind câștigătorul scrutinului.

Chiar și administrația Trump, aparent informată inițial din România, a trecut de la forma „un candidat care a câștigat alegerile” la „un candidat care conducea în alegeri”, o ajustare a mesajului care reflectă realitatea parțial.

Washingtonul a adăugat — potrivit relatărilor oficiale — că dovezile pentru care s-au anulat alegerile nu li s-au părut substanțiale. Mulți români nu au fost convinși, dar aceasta nu schimbă realitatea: Călin Georgescu nu a câștigat alegerile.

„Vladimir, îți mulțumesc”

Georgescu susține că, dacă ar fi ocupat fotoliul prezidențial, ar fi existat un „Pacea de la București”, un scenariu ipotetic greu de verificat. El a adăugat că lideri ca Trump, Putin, Zelenski, Netanyahu ar fi venit să se împace la București.

Apoi a declarat că România suferă pentru că încearcă să gestioneze bugetul în mod simplist, sugerând că există capital suficient în afara Europei. În aceeași vizită, a spus cât de mult l-a impresionat momentul în care Trump i s-a adresat lui Putin cu „Vladimir, îți mulțumesc.”

Sam Altman s-a speriat degeaba că nu i-a ieșit cum își dorise ChatGPT‑5. Nici nu putea mai mult; întreaga energie a programării părea să se canalizeze spre alte direcții, iar în discursul lui Georgescu dezvoltarea ideilor lui rămâne cea mai reprezentativă imagine.

Cine îl consiliază pare a fi inspirat. El însuși e descris ca un actor de elită. Dacă toate startup‑urile AI s-ar aduna sub un singur totem, ai spune că ele reproduc în cuvintele lui Georgescu un mesaj pe care Moscova și Beijingul vor să-l audă, în fiecare oră, publicului european și global. Pas cu pas, imaginea sa amplifică o scenă colectivă.

Cuvintele lui Călin Georgescu sunt prezentate ca o aplicație online în continuă perfecționare, axată pe responsabilitatea bugetară, civică și patriotică.

Concluzia critică este că planul lui pare să incline spre haos, iar simbolic ar putea fi creat un monument intitulat „Pacea de la București”, semnat de Vladimir, o formulă de recunoaștere din partea unei puteri străine.