Comportamente și indicii fizice ale traumelor la copii pe care părinții trebuie să le cunoască

Trauma, indiferent de tipul său, are un impact profund asupra modului în care un copil interpretează lumea, își dezvoltă relațiile și își construiește reziliența emoțională. Dacă nu este abordată, trauma poate afecta dezvoltarea emoțională în adolescență și la maturitate, corelându-se cu un risc mai mare de depresie, autovătămare și comportamente riscante, influențând negativ atât stima de sine, cât și sănătatea mentală.

Trauma în copilărie reprezintă un eveniment perturbator perceput de un copil ca fiind o amenințare la viață, violent sau periculos. Pot fi incluse diverse forme de abuz - emoțional, fizic sau sexual, atacuri din partea oamenilor sau animalelor, boli, invaliditate, catastrofe naturale, pierderea unui părinte prin deces, abandon, dispariție sau încarcerare, neglijare, separări prelungite de părinți, violență domestică, zgomote intense și multe altele care pot cauza efecte traumatizante, conform psihoterapeutei Cătălina David.

Indicații că un copil a suferit o traumă

Recunoașterea semnelor de traumă la copii în săptămânile și lunile ce urmează unui astfel de eveniment este esențială, având în vedere că intervențiile timpurii pot diminua sau preveni efectele pe termen lung. Atenția părinților la aceste semne este crucială:

• Schimbări bruște în comportament

Un copil care devine brusc mai introvertit, melancolic sau, dimpotrivă, agresiv, poate fi un semn al traumei. Alte indicii includ o toleranță scăzută la frustrare, perioade frecvente de plâns, a fi ușor speriat, sentimentul de rușine sau vinovăție și stări de tristețe sau singurătate.

Trauma emoțională afectează regiuni ale creierului precum sistemul limbic, hipocampul și cortexul prefrontal, din urmă având rol în reglarea emoțională, atenție, cogniție și control al impulsurilor.

• Dificultăți de somn și coșmaruri

Copiii care au suferit traume pot experimenta insomnie, treziri frecvente și coșmaruri.

• Anxietate și frici excesive

Anxietăți intense de separare, evitarea anumitor locuri sau situații și nevoia constantă de siguranță.

• Regresie

Regresul în comportamentele anterioare, cum ar fi revenirea la suptul degetului sau enurezisul nocturn, poate semnala stres emoțional.

• Probleme de performanță școlară

O scădere semnificativă a rezultatelor școlare, lipsa de concentrare și comportamentele deranjante în clasă sunt adesea asociate cu suferința emoțională.

• Izolare socială

Copiii care au suferit traume pot evita interacțiunile cu colegii sau chiar cu familiile lor.

• Schimbări în obiceiurile de alimentație

Problemele alimentare care pot conduce fie la pierdere, fie la creșterea în greutate pot semnala o traumă.

Semne fizice ale traumelor

Trauma poate afecta negativ funcționarea sistemului imunitar al unui copil, declanșând răspunsuri inflamatorii pe o perioadă extinsă. Aceasta îl poate face mai vulnerabil la afecțiuni precum sindromul metabolic, astmul și infecțiile. O stimulare constantă a sistemului imunitar poate duce la o stare de letargie, dureri de cap și disconfort abdominal.

De asemenea, dereglarile organismului cauzate de trauma pot provoca răspunsuri inadecvate sau chiar hipersensibilitate nervoasă. Copilul poate deveni extrem de sensibil la zgomote, atingeri, lumini sau mirosuri, ori poate să nu reacționeze corespunzător la senzațiile fizice și să se rănească fără să realizeze.

Ce pot face părinții pentru a ajuta un copil afectat de traumă?

Părinții joacă un rol vital în identificarea și gestionarea efectelor traumaticelor asupra copiilor. Este esențial să observe semnele și să caute ajutor specializat pentru a-i ajuta pe cei mici să depășească aceste evenimente negative.

Asigurarea unui mediu sigur în care copilul să se simtă confortabil exprimându-se, stabilirea unei rutine pentru a oferi un sentiment de siguranță și înțelegerea că un copil traumatizat are nevoie de timp pentru a se recupera sunt aspecte esențiale în sprijinul parental.

Sursa foto: Dreamstime.com