Controversa în societatea civilă: „România este un stat suveran, așa cum stipulează Constituția. Partidele care se autointitulează «suveraniste» își dissimulează extremismul și sugerează că noi, ceilalți, ne opunem suveranității naționale.”

Ciprian Necula, activist din comunitatea romă, afirmă că nimeni nu poate revendica exclusivitatea suveranității, subliniind, în mod provocator, că „sub noi etichete moderne, se ascund amenințări tradiționale, precum legionarismul”.

Partidele care se consideră „suveraniste” afirmă că luptă pentru suveranitatea națională împotriva influențelor externe, structurilor internaționale sau trădătorilor din interior.

Din punct de vedere constituțional și juridic, această retorică nu se bazează pe fapte, deoarece România este deja un stat suveran conform legii fundamentale. Toate partidele politice legale, indiferent de ideologia lor, sprijină, în esență, suveranitatea națională.

„O mască”

Conceptul de „ideologie suveranistă” este o simplă mască pentru grupuri extremiste ce încearcă să camufleze legăturile cu formele istorice de radicalism, precum legionarismul, fascismul, nazismul sau național-comunismul.

Constituția României afirmă clar în articolul 1, alineatul 1: „România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”.

Astfel, noțiunea de „suveranitate” este deja incrustată în legislația fundamentală a țării, ceea ce implică faptul că orice partid politic legal înregistrat, indiferent de ideologia promovată, este un susținător al suveranității naționale.

Nu există o grupare sau o ideologie specifică care să aibă monopol asupra revendicării suveranității, deoarece toți cetățenii României beneficiază, prin lege, de aceleași drepturi și responsabilități, iar partidele politice operează în mod natural în cadrul unui stat suveran.

Partidele care se autointitulează „suveraniste” sugerează că restul populației este împotriva suveranității naționale, divizând astfel cetățenii între „buni” și „răi”.

Legături cu legionarismul interbelic

Deși se prezintă ca apărători ai suveranității naționale, aceste grupuri sunt, de fapt, manifestări ale unor ideologii extremiste ce încearcă să evite asocierile cu extremismul totalitar din istorie.

Noțiunea de „suveranism” ascunde adesea elemente din legionarismul interbelic, fascism, nazism sau național-comunism.

Aceste mișcări caută validare în retorica naționalistă extremă, permițându-le să promoveze idei de superioritate națională și ură față de minorități, având o viziune totalitară asupra statului. Totalitarismul presupune și dispariția partidelor politice, așa cum a afirmat unul dintre candidați în repetate rânduri. Chiar în data de 3 decembrie 2014, acest individ a declarat că „partidele sunt falimentare” și că Parlamentul este un loc unde „se joacă cu sufletele și mințile voastre”.

Pe trecut, aceste ideologii au fost asociate cu regimuri autoritare ce au provocat suferințe majore, iar acum se încearcă reabilitarea lor sub pretextul unui „suveranism” corect politic.

În esență, termenul „suveranism” servește doar pentru a masca viziuni totalitare care, în realitate, sunt regresive și riscante. Aceste mișcări nu urmăresc consolidarea democrației, ci mai degrabă impunerea unui regim autoritar care respinge drepturile fundamentale ale omului și pluralismul politic.

În acest context, „suveranismul” promovat de aceste grupuri acționează ca un paravan pentru extreme ideologice care nu au abandonat idealurile periculoase ale regimurilor totalitare din trecut.

Veți vechi sub noi etichete

Una dintre tehnicile cele mai subtile utilizate de aceste grupuri extremiste este manipularea limbajului. Într-o epocă în care societatea civilă și cercurile intelectuale devin din ce în ce mai conștiente de formele de extremism, devine tot mai greu pentru aceste grupuri să își promoveze ideologiile naționaliste radicale sau fasciste.

Din acest motiv, ele au adoptat o tactică lingvistică subtilă, redenumind vechile ideologii sub etichete mai „acceptabile”, precum „suveranism” sau „naționalism”.

Astfel, aceste grupuri încearcă să își curățe imaginea, pretinzând că apără valorile naționale și tradiționale, în timp ce în realitate continuă să promoveze politici de exclusivitate și discriminare.

Ele se distanțează de stigmatul legionarismului, fascismului și altor forme de extremism din trecut printr-o retorică „modernizată”, capabilă să atragă atât cetățeni vulnerabili, cât și tineri influențati de mișcările populiste.

Suveranitatea nu se încadrează într-o ideologie politică specifică. Este, de fapt, o fantezie politică. România este un stat suveran conform Constituției, iar toate partidele legale care activează în cadrul democrației sunt, în mod implicit, susținătoare ale suveranității naționale.

Prin urmare, orice încercare de a se plasa sub umbrela „suveranismului” reprezintă, de fapt, o strategie de a ascunde legături cu extremismul, pentru a evita stigmatul istoric al regimurilor totalitare.

Societatea românească și comunitatea europeană au dreptul să fie informate asupra situației actuale din România. Suveranitatea unui stat democratic nu trebuie confuzată cu viziuni autoritare și xenofobe.