Cum se manifestă menopauza în funcție de vârstă: primele semne pot apărea de la 30 de ani, iar bufeurile pot persista și după 60 de ani

Transpirațiile nocturne, bufeurile și fragilizarea oaselor sunt doar câteva dintre provocările specifice etapelor menopauzei. Deși vârsta medie de apariție este de 51 de ani, această tranziție naturală în viața femeilor poate începe subtil în jurul vârstei de 30 de ani și se poate extinde până spre 60 de ani sau chiar mai târziu. Intensitatea simptomelor variază de la inconveniente ușoare la schimbări semnificative care pot afecta calitatea vieții de zi cu zi.
Din perspectiva medicală, menopauza este definită prin absența ciclului menstrual timp de 12 luni consecutive, fără intervenția altor factori medicali precum tratamentele sau intervențiile chirurgicale. Conform Societății de Obstetrică şi Ginecologie din România, vârsta medie de debut este de 51 de ani, cu variații individuale între 35 și 55 de ani.
Etapele menopauzei
„Menopauza este acel moment când nu ai avut menstruație timp de 12 luni consecutive. Este un proces natural ce apare atunci când ovarele încetează să mai producă hormoni reproductivi,” explică dr. Lynn Pattimakiel, medic în cadrul departamentului de Geriatrie și Medicină Internă al Clinicii Cleveland.
Tranziția spre menopauză cuprinde trei etape distincte:
Simptome timpurii de menopauză, între 30 și 40 de ani
Deși este rar, menopauza poate începe mai devreme, în jurul vârstei de 30 de ani sau la început de 40. Aproximativ 5% din femei experimentează menopauza timpurie, care apare între 40 și 45 de ani. Dacă debutează înainte de 40 de ani, este clasificată ca menopauză prematură, o situație chiar mai rar întâlnită.
Primele semne ale menopauzei timpurii sunt legate frecvent de modificările ciclului menstrual:
- Absența a două sau trei cicluri menstruale consecutive;
- Cicluri menstruale cu durată variabilă – unele mai scurte, altele mai lungi decât în mod obișnuit;
- Modificări ale fluxului menstrual – perioade cu sângerări abundente, alternate cu perioade de flux redus.
Femeile care au amânat momentul de a deveni mame pot găsi instalarea timpurie a menopauzei ca pe o schimbare a planurilor privind maternitatea. Medicii vor putea recomanda soluții, cum ar fi conservarea ovocitelor sau utilizarea ovulelor donate pentru a facilita concepția.
Manifestările perimenopauzei, între 45 și 50 de ani
Perimeopauza, care precede instalarea menopauzei, apare de obicei între 45 și 50 de ani. Menstruațiile devin tot mai imprevizibile, putând lipsi câteva luni și apoi reveni, cu variații de flux. Aceste oscilații hormonale sunt semne că organismul începe să-și schimbe ritmul.
Printre simptomele fizice ale acestei etape se numără:
- Modificarea dimensiunii și fermității sânilor;
- Uscăciune oculară persistente;
- Valuri de căldură (bufeuri);
- Căderea părului de la scalp, cu apariția pilozității în zone neobișnuite;
- Cefalee recurentă;
- Palpitații cardiace în repaus;
- Micțiuni frecvente;
- Insomnie;
- Prurit cutanat inexplicat;
- Dureri articulare și musculare;
- Transpirații nocturne care pot perturba somnul;
- Dispareunie (durere în timpul actului sexual);
- Sensibilitate mamară crescută;
- Atrofie vaginală cu uscăciune;
- Tendință spre îngrășare.
Schimbările mentale și emoționale sunt la fel de semnificative:
- Creșterea frecvenței și intensității episoadelor de anxietate;
- Diminuarea libidoului și interesului pentru activitatea sexuală;
- Stări depresive fără trigger evident;
- Dificultăți de concentrare și tulburări cognitive ușoare;
- Iritabilitate crescută;
- Oboseală persistentă, neameliorată de odihnă;
- Probleme de memorie pentru evenimente recente;
- Labilitate emoțională.
Chiar dacă fertilitatea scade în această perioadă, concepția rămâne totuși o opțiune, astfel că medicii sugerează continuarea utilizării contraceptivelor pentru femeile care nu doresc să rămână însărcinate.
Manifestările menopauzei propriu-zise între 50 și 55 de ani
În jurul vârstei de 50-55 de ani, majoritatea femeilor intră în menopauză sau finalizează tranziția către această etapă. Simptomele perimenopauzei pot continua, iar modificările fizice pot crește riscurile pentru:
- Boli cardiovasculare;
- Osteoporoză;
- Incontinență urinară;
- Infecții ale tractului urinar;
- Infecții vaginale.
Acesta este un moment propice pentru a discuta cu medicul despre posibilele ajustări ale stilului de viață și despre modalitățile de prevenire a afecțiunilor care pot apărea odată cu înaintarea în vârstă.
Menopauza tardivă între 55 și 60 de ani
Deși majoritatea femeilor au început tranziția spre menopauză până la această vârstă, există un procent mic care experimentează menopauza tardivă, adică debutul perimenopauzei după 55 de ani.
Menopauza tardivă poate aduce anumite avantaje. Studiile sugerează că femeile care trec prin această etapă mai târziu au un risc mai scăzut de:
- Boli cardiovasculare;
- Infarct miocardic;
- Osteoporoză;
- Accident vascular cerebral.
De asemenea, menopauza tardivă este asociată cu o speranță de viață mai mare, aceste efecte fiind explicate prin expunerea prelungită la estrogen, un hormon ce protejează inima și menține densitatea osoasă.
Postmenopauza între 60 și 65 de ani
După un an de la ultimul ciclu menstrual, se trece în faza de postmenopauză. Chiar dacă tranziția este considerată încheiată, unele simptome, precum bufeurile sau tulburările de somn, pot persista o perioadă. Un studiu din 2018 a arătat că aproximativ 40% dintre participante continuau să aibă bufeuri în postmenopauză.
Postmenopauza aduce și modificări cognitive și emoționale pe termen lung. Fluctuațiile hormonale din anii de tranziție pot afecta memoria și alte funcții mentale. Riscurile de depresie și anxietate rămân ridicate chiar și după instalarea completă a menopauzei, iar adaptarea psihologică la această nouă etapă non-reproductivă poate fi o provocare reală, care necesită sprijin și înțelegere din partea specialiștilor și a celor din jur.
Ce riscuri presupune menopauza
Odată cu scăderea nivelurilor de estrogen, organismul feminin devine mai predispus la anumite afecțiuni,
Analize medicale care arată dacă ai intrat la menopauză
Confirmarea menopauzei se face prin absența menstruației timp de 12 luni consecutive, fără sângerări vaginale. Deși multe femei pot recunoaște simptomele caracteristice, în cazurile de incertitudine pot fi necesare teste ale statusului hormonal.
Evaluarea biologică poate include:
- Determinarea hormonului foliculostimulant (FSH) și estrogenului (estradiol) – în menopauză, FSH este crescut, iar estrogenul scade semnificativ;
- Analiza hormonului stimulator tiroidian (TSH) – pentru a exclude hipertiroidismul, ce poate imita simptomele menopauzei.
Pe piață există teste pentru acasă care măsoară nivelul FSH în urină, dar acestea oferă doar indicii orientative, nu un diagnostic clar. Datorită variațiilor naturale ale FSH-ului de-a lungul ciclului menstrual, rezultatele pot fi ușor interpretate greșit, astfel încât este recomandată confirmarea prin analize de laborator și consult medical.
Este esențial de menționat că menopauza este o tranziție fiziologică normală, nu o afecțiune patologică. Intervențiile terapeutice au rolul de a ameliora simptomele care afectează calitatea vieții și de a preveni complicațiile asociate deficitului de estrogen.
Alimente care ameliorează simptomele menopauzei
Ajustările în alimentație pot ajuta la reducerea simptomelor menopauzei. Reducerea cofeinei și a alimentelor picante poate diminua frecvența și intensitatea bufeurilor. Specialiștii recomandă incluzerea în dietă a alimentelor bogate în fitoestrogeni, compuși vegetali cu efecte similare estrogenului.
Printre alimentele benefice se numără:
- Soia și derivatele sale, surse bogate de fitoestrogeni;
- Năutul, datorită conținutului de proteine vegetale, fibre și minerale;
- Lintea, bogată în proteine vegetale și fibre;
- Semințele de in, cu acizi grași omega-3;
- Cerealele integrale, care sprijină sănătatea digestivă;
- Leguminoasele, surse excelente de proteine și minerale;
- Fructele proaspete, bogate în antioxidanți;
- Legumele cu frunze verzi, importante pentru aportul de calciu.
Terapia de substituție hormonală
Terapia de substituție hormonală (TSH) este o opțiune eficientă pentru gestionarea simptomelor menopauzei, mai ales atunci când acestea devin deranjante și afectează calitatea vieții. Aceasta ajută la reglarea nivelurilor hormonale, oferind confort femeilor în tranziție.
Există două tipuri principale de terapie hormonală:
- Terapia cu estrogen: presupune administrarea exclusivă de estrogen, în doze personalizate, care pot fi administrate sub formă de plasturi, comprimate, geluri, creme sau inele vaginale. Aceasta este recomandată femeilor care nu mai au uter, deoarece estrogenul poate crește riscul de cancer endometrial;
- Terapia combinată estrogen-progestogen: în această situație, estrogenul este asociat cu un progestogen care protejează mucoasa uterină de efectele potențial dăunătoare ale administrării pe termen lung a estrogenului. Această opțiune asigură un echilibru între beneficiile hormonale și siguranță.
Experții recomandă să se utilizeze doza minimă pe o perioadă cât mai scurtă. Potrivit ghidurilor, terapia hormonală oferă cele mai bune rezultate dacă este inițiată înainte de 60 de ani, ideal în primul deceniu după debutul menopauzei.
Chiar dacă tratamentul hormonal pe termen lung poate prezenta anumite riscuri, studiile recente sugerează că, atunci când este început în perioada optimă, beneficiile copleșesc adesea aceste riscuri pentru multe femei. Decizia de tratament trebuie realizată individual, având în vedere istoricul medical și preferințele personale ale pacientei.
„Menopauza este parte din parcursul natural al fiecărei femei. Deși această realitate nu diminuează impactul asupra vieții de zi cu zi, medicina modernă oferă numeroase soluții pentru a ameliora dezechilibrele hormonale și a restabili confortul fizic și emoțional.”, concluzionează dr. Lynn Pattimakiel.