De ce experimentăm anxietatea în vacanță? Un profesor de filosofie analizează impactul „scrollingului infinit” și cum un concept vechi de trei secole ne poate ajuta.
„Indiferent de aplicațiile disponibile sau de sfaturile primite, timpul continuă să ne scape printre degete”, afirmă Sorin Costreie, cadru didactic la Facultatea de Filosofie, într-o conversație estivală cu scriitorul Eugen Istodor, pe tema vacanțelor.
Ce ne face în vara anului 2024 atât de nemulțumiți, frustrați și obosiți? Aceasta este provocată de inerția „scrollingului infinit” și de confuzia asupra dorințelor noastre. Astfel, pierdem din vedere faptul că trăim „cea mai bună lume posibilă”, așa cum o definea filozoful german Gottfried Wilhelm Leibniz în secolul XVIII.
Aceasta este concluzia profesorului Costreie, un cercetător al operei lui Leibniz, care oferă o viziune asupra modului în care acest concept filosofic intră în contradicție cu realitatea noastră de fiecare dată când ne aflăm în vacanță.
„Timpul ne scapă printre degete”
– E vacanță. Cât de liber este timpul nostru liber?– Sorin Costreie: Timpul depinde de cât de liber ne-l permitem noi să fie. Principala noastră problemă este gestionarea timpului. Cu toate aplicațiile și sfaturile disponibile, timpul continuă să ne scape. Nu știm cum să-l valorificăm sau să-l apreciem. Mărturisesc că și eu sunt în această situație.
Așadar, în această vacanță, vreau să opresc timpul. Vreau să experimentez tot ce n-am putut face pe parcursul anului. Să discut cu Leibniz. Un gânditor care a explorat orașe ideatice. Consider că repetarea aceluiași lucru, de dimineață până seară, este o formă de a opri timpul în loc. Oare nu ne plângem mereu că timpul zboară? Alergăm să ne ocupăm fiecare moment, dar eu prefer să stau în biblioteca mea, discutând cu Leibniz.
Trăim „cea mai bună lume posibilă”
– Leibniz ar afirma că trăim „cea mai bună lume posibilă”. De ce, oare, suntem nemulțumiți, dacă aceasta este realitatea noastră?– Viziunea noastră asupra lucrurilor e limitată. Suntem prea aproape ca să avansăm o evaluare corectă. Ar fi bine, poate, să aspirăm la mai mult, cum ar fi o casă mai mare sau mai multe vacanțe exotice. Totuși, Leibniz ne-a provocat, cu secole în urmă, să adoptăm o altă perspectivă. Să privim universul din punctul de vedere al lui Dumnezeu, astfel încât să vedem lucrurile într-o lumină diferită, ca într-o orchestră, unde sunetele capătă sens.
Căutăm doar armonie și ne adaptăm la o lume digitalizată unde satisfacem orice dorință cu un singur click. Ce-ar fi, însă, să ne distanțăm? Oricâte elemente coexistă într-o orchestră, schimbarea perspectivei le poate transforma semnificativ.
La fel cum o pictură necesită nuanțe, și lumea noastră, pentru a fi „cea mai bună posibilă”, necesită existența răului. Răul este o parte integrantă a vieții, permițând manifestarea unui bine mai profund. Ne lipsește, vara, perspectiva necesară, vedem lucrurile doar în alb și negru, fără nuanțe.
„Răul face parte din viața noastră și comunicarea lui deschide calea unui bine mai mare”
Leibniz susține că trăim în cea mai bună din lumile posibile, aducând argumente pentru acest lucru, cum ar fi nașterea fiului lui Dumnezeu care a creat universul. Nu putem concepe o altă lume, având același Isus.
Chiar dacă lumea noastră este plină de conflicte și nelegiuiri, Leibniz a fost deseori ridiculizat pentru afirmațiile sale. Cum ar putea un coșmar să fie „cea mai bună lume posibilă”? Un altul din argumentele sale discută despre răul care conduce la un bine mai mare.
Răul, de asemenea, indică libertatea alegerii. Lumea în care trăim este guvernată de liber arbitru, permițând atât ascensiunea, cât și căderea. Astfel, Leibniz ne provoacă să ne întrebăm ce anume trebuie să schimbăm pentru a conștientiza că trăim într-o „cea mai bună lume posibilă”. Acest concept ne oferă liberul arbitru și o nouă perspectivă.
„Clar ne este mai bine”
– Am realizat câteva dovezi pragmatice. Tarifele pentru vacanțe sunt mai accesibile ca niciodată, iar călătoria este mult mai facilă acum comparativ cu epocile anterioare. Prețurile scăzute la electrocasnice reflectă consumismul crescut. În mod cert, trăim „cea mai bună lume posibilă”, trebuie doar să fim conștienți de cele mai bune oferte. – Privind în trecut, e evident că ne este mai bine acum. Vacanțele de astăzi sunt la îndemână în comparație cu cele de acum două decenii.
Reflect privind asupra vieții mele, ca student aveam perspective diferite. Nu trebuie să uităm că nu demult trebuia să așteptăm la cozi lungi pentru vize de călătorie. Azi, tinerii nu realizează că trăiesc într-o lume mai bună, preluând totul ca atare. Această ignorare a procesului evoluției subliniază și mai mult necesitatea unei perspective adecvate asupra vacanței.
Scrollingul infinit
– Leibniz vorbește despre infinitezimal. În zilele noastre, tinerii și vârstnicii au o activitate intensă de „scrolling infinit” pe rețele sociale. – Aceasta a devenit un adevărat sport. Activitatea noastră mentală ar trebui să fie asemenea unei scufundări în adâncurile oceanului, unde s-ar putea descoperi frumusețea lumii. Dar ne pierdem în superficialitatea „scrollingului infinit”, având impresia că tot ce căutăm este găsit în acest joc.
Ar fi bine să ne întrebăm ce dorim cu adevărat de la viața noastră. Această căutare te conduce la o stare de plictiseală. Descoperirile profunde sunt rare, și imposibil să menținem un ritm continuu de descoperire.
Noutatea nu este o realitate cotidiană. Căutarea continuă de lucruri noi nu este cea mai eficientă abordare pentru a descoperi „cea mai bună lume posibilă”, în special pe timpul verii.
Vacanța, un timp de reflecție
– Căutarea „la infinit” nu ne poate oferi nimic nou pe perioada verii.– În opinia mea, vacanța ar trebui să fie un moment în care realizăm ceea ce ne-am dorit să facem pe parcursul anului: dacă vrei să citești, citește. Dacă vrei să te relaxezi, profită de acel moment.
Este un timp de reflecție. Anul are 365 de zile de activitate constantă. Aceste întreruperi sunt necesare, astfel încât să ne reîncărcăm și să venim cu o nouă plăcere în ritmul cotidian.
– Timpul liber nu era un concept uzual în secolul 17. – Leibniz nu înțelegea ce înseamnă vacanța, plaja sau bronzarea. Era un om cu o perucă greu de acceptat, ironizat pentru aspectul său, dintr-o epocă ce părea desuetă.
Nu mergea la mare și nu se relaxa la munte. Nu avea un telefon inteligent ca să răsfoiască internetul. Viziunea lui Leibniz asupra lucrurilor era total diferită, ancorată într-un alt ritm, care îi permitea să descopere infinitezimalul.
– Ce obiceiuri avea Leibniz? Ce alegi să consumi în această vară, în compania gânditorului Leibniz?– Nu am cunoștințe clare despre alimentația lui, dar pot spune că orice preparat la care ai acces e demn de degustat. Am încercat diverse delicii, inclusiv raci, șerpi, șobolani și scorpioni.
– Chiar atâtea încercări?– Da. Iar în China, singura dată când am dietă mai ciudată am avut o ezitare în a încerca o delicatesă cu viermi. M-am gândit că sănătatea mea este prioritară. Plăcerea de a mânca biscuiți Leibniz, însă, rămâne mereu.
Cine este Leibniz
Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) a fost un filozof, matematician și logician german, recunoscut pentru contribuțiile sale la filosofia raționalistă și pentru dezvoltarea calculului infinitezimal, alături de Isaac Newton.
Cine este Sorin Costreie
Sorin Costreie este profesor universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Această perioadă a activității sale se concentrează pe societate și gândirea critică, pentru care a inițiat o amplă campanie media. De asemenea, a lansat recent podcastul: Cum gândim contează.
Imagine principală: Dreamstime.com
