Deseori lipsa de sânge împiedică efectuarea intervențiilor chirurgicale, iar această provocare nu a fost rezolvată prin stimulente financiare în România.

În fiecare an, cererea de sânge afectează aproximativ un milion de români, în vreme ce numărul donatorilor este de aproximativ trei ori mai mic. Conducerea Centrului de Transfuzie Sanguină din București subliniază că donarea regulată nu acoperă necesarul spitalelor din Capitală. De asemenea, medicii avertizează despre situații în care unele operații au fost amânate din cauza lipsei de sânge. Se analizează modul în care România se compară cu alte țări europene.

• Acest material reunește perspective și date din mai multe țări pentru a ilustra modul în care este gestionată donarea de sânge în spațiul european.

În 2024, aproximativ 2% dintre români au donat sânge, o rată sub media europeană de 3,1% din populație. Conform datelor OMS, Europa înregistrează 31,5 donații la 1000 de locuitori, iar România 18,5 la 1000.

În România, criteriile de eligibilitate pentru donarea de sânge sunt similare cu cele din majoritatea țărilor UE: vârsta între 18 și 60 de ani și o stare de sănătate bună. Austria reprezintă o excepție, permițând donația până la 70 de ani.

La fel ca în alte țări, există excluderi temporare și permanente, precum boli cronice severe, afecțiuni infecțioase, consum recent de alcool sau medicamente.

România promovează stimulente financiare pentru donatori, în contrast cu standardele UE.

Spre deosebire de multe state din Europa, România oferă stimulente financiare donatorilor. În 2024, donatorii primesc tichete de masă în valoare de 280 de lei, o creștere semnificativă față de 68 de lei, decizia fiind adoptată în anul anterior.

Stimulentele sunt acordate și în Croația, donatorii primesc prânz gratuit, iar cei care au efectuat peste 30 de donări beneficiază de transport public gratuit. În Cehia, se oferă o zi liberă în ziua donării și vouchere pentru transport. Unele spitale organizează concursuri și premii pentru a motiva donatorii.

Grecia oferă și ea mai multe zile libere.

În majoritatea țărilor europene stimulentele financiare nu există; în consecință, în mai 2024, Regulamentul UE prevede eliminarea plății pentru donarea de sânge.

Irlanda aplică o politică de donare voluntară, fără stimulente financiare.

Ministrul irlandez al Sănătății a declarat că nu există intenția de a acorda stimulente pentru donarea de sânge sau trombocite, iar această politică este în conformitate cu standardele europene.

În Austria, donarea de sânge voluntară și neremunerată este privită ca un act de solidaritate, potrivit Crucii Roșii, autoritatea responsabilă de donare.

Autoritățile austriece avertizează că acordarea de stimulente ar putea determina donatorii să ascundă informații relevante pentru stabilirea eligibilității.

Bonurile de masă de 280 de lei au atras donatori, însă nu foarte mulți.

Austria a ales să acorde stimulente; în 2024 s-a înregistrat un ușor salt al numărului de donatori, dar impactul general a avut o creștere modestă față de anul precedent.

Evoluția donatorilor de sânge: 2024: 354.342 donatori, 487.966 unități de sânge; 2023: 323.662 donatori, 425.153 unități.

Pentru 2025, în acest moment sunt disponibile datele din primul trimestru: 118.206 donatori.

Numărul total al donărilor de sânge în 2024 a fost aproape de jumătate de milion, indicând un nivel per capita comparabil cu alte țări europene, conform directorului INTS.

Este important de arătat că cifra se referă la donări, nu la numărul de donatori, deoarece donarea poate avea loc la intervale de aproximativ două luni.

O cerere constant ridicată.

Șefa Centrului de Transfuzie Sanguină din București subliniază că, deși capitala regrupează cea mai mare populație urbană, potențialul de donatori nu este suficient pentru a acoperi în întregime necesarul din spitalele din oraș.

Cererea de sânge și de componente sanguine rămâne activă, deoarece în București sunt concentrate spitale mari, unități de urgență, centre de transplant, clinici universitare și departamente oncologice care tratează pacienți din întreaga țară.

În aceste condiții, stocurile trebuie să fie permanente, pentru intervenții chirurgicale majore, tratamente oncologice, transplanturi și accidente grave.

Sistemul funcționează într-o rețea națională de transfuzie: în situațiile unor deficit în Capitală, colaborăm cu centrele din restul țării.

Operații amânate din cauza lipsei de sânge.

Există medici care vorbesc despre situații în care intervențiile au fost amânate din lipsă de sânge.

Dacă nu avem suficient sânge, nu putem intra în sala de operație, spune un chirurg de la un centru important.

Necesarul de sânge este direct proporțional cu complexitatea intervenției și cu afecțiunile pacientului; cu cât operația este mai dificilă, cu atât necesarul de sânge crește.

Atunci când se pierde mai mult sânge, este esențial să înlocuim cât mai repede cantitatea pierdută, iar această rezervă de sânge reduce riscurile la minimum pentru pacient.

Cererea va fi întotdeauna mai mare decât poate fi acoperită.

Chirurgul Bogdan Tănase spune că pot apărea situații în care nu se poate opera din lipsă de sânge, în special la pacienți cu grupe de sânge rare.

El subliniază că obiectivul ideal pentru sânge este greu de atins; lipsa unui adevărat substitut ar menține dependența de donare.

Până când va exista un înlocuitor, cererea va depăși capacitatea de acoperire; este similar cu transplantul, sângele fiind o formă de țesut preluat de la o persoană pentru alta.

Ziua unui medic care tratează pacienți cu leucemie începe la centrul de transfuzie.

Profesorul Daniel Coriu, specialist hematolog, conduce Departamentul de Hematologie al Institutului Clinic Fundeni, unde se tratează cele mai grave afecțiuni ale sângelui.

Soluția principală pentru pacient este transfuziile și sprijinul extern; deseori nu există suficiente preparate de sânge.

Ziua unui hematolog care se ocupă de leucemie începe cu verificarea disponibilității de produse sanguine la Centrul de Transfuzie pentru a asigura tratamentul pacienților.

Dacă nu se găsesc în București, medicii se orientează către alte Centre din țară, cum ar fi Ploiești, Pitești, Slobozia, Galați sau Constanța.

O mare, mare urgență pentru noi.

Provocarea majoră este asigurarea trombocitelor.

Datorită lipsei acestor produse, apar adesea accidente hemoragice; sângele nu poate fi fabricat, iar donarea rămâne soluția.

După donare, sângele este procesat în centrul de transfuzie pentru a obține plasma, eritrocitele și trombocitele; în practică, lipsa de trombocite reprezintă cea mai mare urgență.

Când trombocitele scad sub 10.000, apare riscul de hemoragie cerebrală gravă; majoritatea pacienților cu leucemie se confruntă cu risc sever de deces din cauza hemoragiei sau a infecțiilor.

Ce spune directoarea Institutului National de Transfuzie.

Tania Mihalcia, directoarea INTS, susține că acoperirea cererii de sânge este aproape maximă și că lipsa percepută a sângelui este în primul rând legată de disponibilitatea imediată a tipurilor de componente, în special cele cu grupele rare și cu valabilitate scurtă.

Ea explică că dificultățile apar în principal din cauza disponibilității donatorilor cu grupe rare de sânge, frecvenței cu care aceștia donează și stării generale de sănătate.

În partea a doua a materialelor viitoare vor fi analizate motivele pentru care românii nu donează sânge și cum stau alte țări în această privință.