Detalii despre rezolvarea subiectelor la BAC Română 2025: O studentă de la Facultatea de Litere explică răspunsurile pentru proba de astăzi

marți, 10 iunie 2025, 14:56•

Examenul de BAC 2025 a debutat marți cu prima probă scrisă. Absolvenții clasei a XII-a au avut la dispoziție trei ore pentru a rezolva subiectele primite. În articol, se explică modul în care candidații ar fi trebuit să abordeze cerințele acestei probe.

Limba și literatura română a fost analizată de Diana Găbureac, studentă în anul al treilea la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca. Aceasta a obținut nota maximă în cadrul probei de Limba și Literatura Română la Bacalaureatul din 2022. Tot în același an, a câștigat Olimpiada Națională de lectură și a reprezentat România la competiția internațională. În prezent, Diana se implică activ în pregătirea elevilor pentru proba de BAC la Limba și Literatura Română.

SUBIECTUL 1 A:

SUBIECTUL I B:

Definirea succesului poate fi descrisă ca o stare de împlinire obținută prin atingerea unor obiective semnificative, aducând satisfacție personală și contribuții pozitive. Consider că aspectul fizic al unei persoane nu joacă un rol decisiv în succesul ei, importanța fiind mult mai mare a abilităților și a valorilor.

În primul rând, caracterul, carisma și abilitățile de comunicare sunt mult mai importante decât aspectul fizic în realizarea succesului. Persoanele care interacționează cu publicul trebuie să acorde mai multă atenție modului în care își transmit mesajul și conexiunii cu audiența, decât imaginilor create de aspectul lor. Un exemplu relevant este Vasile Pârvan, un profesor recunoscut și un orator excepțional. Deși se descrie ca având o „înfațisare modestă, mic de stat”, atrage atenția publicului prin erudiție și abilitate oratorică. Discursul său include umor și autoironie, utilizate pentru a conecta cu publicul și a proiecta naturalete. În felul acesta, autenticitatea și naturalețea sunt factorii ce asigură succesul, nu aspectul fizic.

În al doilea rând, în știință, succesul nu este determinat de aspectul exterior, ci de realizările, descoperirile și lucrările științifice care se impun indiferent de imaginea personală a cercetătorului. George Emil Palade, un biolog și medic premiat cu Nobel, exemplifică acest lucru, având succes datorat contribuțiilor sale valoroase în biologia celulară. Valoarea sa a fost determinată de realizările sale și nu de apariția sa fizică, arătând că în domeniile științifice, aspectul fizic pierde relevanța în fața muncii și rezultatelor semnificative.

În concluzie, aspectul fizic nu determină succesul, fiind eclipsat de abilitățile de comunicare, carisma, eforturile continue și realizările semnificative.

SUBIECTUL al II-lea

Notațiile autorului constituie „vocea secundată a textului”, esențiale pentru teatralitatea operei. În fragmentul extras din „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, aceste notații facilitează tranziția de la text la reprezentare, ghidează actorii și contribuie la interpretarea publicului.

O primă interacțiune cu indicațiile scenice este dată de o amplă didascalie, care stabilește cronotopul: „Încăpere strâmtă”, „casa curelarului Ion Sorcovă” și timpul sugerat prin „în amurg”. De asemenea, didascalia oferă informații despre cele trei personaje din Scena II: Sorcovă, Nastasia, Vulpașin. Aceste indicații ajută și la schițarea decorului: „fereastră cu perdele albe și mușcate roșii”, „pat de scânduri”.

Didascaliile sunt împărțite în externe și interne, fiecare având o valoare expresivă care subliniază interacțiunea dintre personaje. Prima notație asociată lui Vulpașin contribuie la caracterizarea sa, oferind detalii despre vestimentație: „în cămașă, cu mânecile sumese și palmele murdare”. Aceste note reflectă și starea sa de surprindere la vederea Nastasiei, marcând vizibil confuzia: „Nu știe ce să facă cu pălăria”. Tensiunile dintre cele două personaje sunt evidențiate prin notația „s-a întunecat, nemulțumire”, iar efortul lui Vulpașin de a „surâs” subliniază încercarea de reducere a conflictului. Această tensiune culmină cu notația finală, unde Nastasia „îi întoarce spatele și iese, trântind ușa”, surprinzând atât acțiunea sa, cât și modul în care percepe propunerea lui Vulpașin.

Astfel, notațiile autorului generează un „dialog” important între dramaturg și auditoriu, având un rol crucial în reprezentarea scenică și interpretarea textului.

SUBIECTUL al III-lea. Profil REAL – caracterizarea lui Harap-Alb din „Povestea lui Harap-Alb”

Epoca Marilor Clasici aduce o contribuție valoroasă literaturii române, oferind perspective diverse prin cei patru autori canonici: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale și Ion Creangă. Dintre aceștia, Ion Creangă este creatorul basmului, realizând o sinteză între etică și estetică. „Povestea lui Harap-Alb” se cadrulază în specia basmului și este emblematică pentru viziunea prozatorului.

Opera ilustrează conflictul dintre personaje reale și ireale, generând un conflict moral captivant, avându-l ca protagonist pe Harap-Alb, un erou atipic ce parcurge o călătorie inițiatică.

Starea socială a protagonistului suferă modificări semnificative. La început, Harap-Alb, mezinul unui crai, se bucură de un statut privilegiat, dar este apoi păcălit de Spân, coborând în fântână și devenind slugă. Aceasta este perioada în care primește numele de Harap-Alb. După moarte și înviere, jurământul se destramă, având evoluții sociale ce îi aduc „binecuvântare (…) și împărăția”, alături de împlinirea unei povești de iubire.

De asemenea, se observă că protagonistul învață din propriile greșeli și progresează. Începe ca neofit, nesigur și timid, dar călătoria sa îl ajută să devină un individ înțelept, pregătit să conducă.

În plus, Harap-Alb este un personaj realist, construit fără puteri supranaturale. Acesta este complex, având atât calități, cât și defecte, precum bunătatea, perseverența și naivitatea.

Trăsătura definitorie a eroului este empatia, evidențiată prin interacțiuni semnificative, precum întâlnirea cu Sfânta Duminică și cea cu Spânul.

În dialogul cu baba „gârbovă”, Harap-Alb își arată bunătatea, oferindu-i un ban, iar aceasta, ce reprezintă o figură mistagogică, îl îndrumă, anticipând ascensiunea sa: „Fecior de crai, vedea-te-aș împărat!” Obiectele magice devin talismane pentru el.

Un alt moment simbolic este întâlnirea cu Spânul în pădure, în care naivitatea lui Harap-Alb îl determină să creadă promisiunile acesta, iar rezultatul este transformarea sa în slugă. Aceasta este esențial pentru maturizarea sa, reflectând lupta dintre bine și rău.

Titlul „Povestea lui Harap-Alb” are o semnificație profundă, simbolizând călătoria și evoluția personajului. De asemenea, el îmbină ideea de dualitate – Harap (slugă) și Alb (puritate), evidențiind oscilarea sa între bine și rău.

Conflictul, o parte esențială a dezvoltării, este etic și se manifestă în relația cu Spânul, care este antagonistul ce îi oferă lecții dure. Finalul acestei confruntări coincide cu anularea jurământului și învierea simbolică a protagonistului.

Astfel, „Povestea lui Harap-Alb” urmărește o călătorie plină de dinamism și jovialitate, prezentând evoluția inițiatică a fiului de crai, un personaj memorabil prin calitățile și defectele sale.