Este oportună o amnistie fiscală?
Amnistia fiscală, adoptată de autorități la doar două zile de la prezentarea proiectului legislativ pentru consultare publică, stârnește dezbateri, având argumente atât favorabile, cât și contrare. Guvernul justifică această măsură prin necesitatea de a îmbunătăți colectarea veniturilor bugetare ca alternativă la reducerea deficitului bugetar pentru anul 2024, precum și prin sprijinul acordat mediului de afaceri pentru achitarea datoriilor către buget, având în vedere relansarea economică.
Din perspectiva companiilor care respectă termenele fiscale, amnistia poate fi percepută ca o măsură inechitabilă, inducând un risc moral. Nota de fundamentare nu detaliază motivele pentru care unii debitori nu pot plăti datoriile și lipsa acțiunilor fiscale întreprinse de-a lungul timpului pentru prevenirea acumulării acestora, având în vedere că restanțele sunt de lungă durată, în majoritate, această problemă fiind concentrată în rândul unui număr restrâns de contribuabili.
Prin această amnistie, se va șterge datoria accesorie atât pentru persoanele juridice, cât și pentru cele fizice care își plătesc datoria principală până la 25 noiembrie. Persoanele fizice vor beneficia, de asemenea, de reduceri ale datoriei principale de 50% pentru sumele de până la 5.000 de lei și de 25% pentru sumele care depășesc acest plafon. O noutate importantă reprezintă bonificația de 3% aplicabilă impozitului pe profit sau venit (microîntreprinderi) la termenul de plată pentru contribuabilii care își respectă obligațiile fiscale.
Conform estimărilor Ministerului Finanțelor, amnistia ar putea genera încasări de 9 miliarde de lei, iar bonificațiile ar putea să se ridice la 1,1 miliarde de lei în anul următor. Nota de fundamentare raportăză existența a 330.735 de persoane juridice cu datoriile totale depășind 32,67 miliarde lei și 848.705 persoane fizice cu datorii totale de peste 39,2 miliarde lei. Se remarcă faptul că majoritatea acestor contribuabili au datorii mici, în timp ce un grup restrâns, de aproximativ 13.000 de persoane fizice, deține restanțe însumând 34,96 miliarde lei, iar 19.000 de persoane juridice au datorii de 30 miliarde lei.
Astfel, se observă că autoritățile pun accent pe obținerea rapidă a încasărilor de 9 miliarde lei, neavând totuși o viziune pe termen lung. Măsuri aplicate fără discernământ între contribuabilii care cu adevărat se confruntă cu dificultăți economice și cei care nu respectă regulile sunt riscante. Fără studii de impact și programe clare pentru conformare voluntară, pot stimula neconformarea fiscală, creând impresia că aceasta este tolerată de autorități. Această abordare riscă să conducă la o creștere a neplății pentru anumite categorii de contribuabili. De aceea, este esențial ca politicile fiscale să reflecte și comportamentele pe care le generează, influențând astfel gradul de colectare.
În concluzie, o amnistie fiscală eficientă trebuie să fie bine fundamentată și să fie însoțită de planuri clare pentru asigurarea conformării la plată, precum și de monitorizarea datornicilor pe o perioadă extinsă pentru a verifica schimbările comportamentului fiscal, cu posibilitatea revocării în lipsa acestor schimbări.
Este evident că autoritățile trebuie să limiteze creșterea deficitului bugetar pe parcursul acestui an, având în vedere că atingerea țintei asumate de 5% din PIBnu mai este fezabilă. Totuși, discuția despre corectarea politicilor fiscal-bugetare este mult mai complexă, implicând atât administrarea fiscală, cât și politicile de cheltuieli ale statului, deoarece rentabilitatea economică a contribuabililor care beneficiază de iertarea datoriilor trebuie analizată. Este crucial să examinăm cauzele care au condus la acumularea acestor arierate bugetare semnificative și obligațiile care trebuie respectate pentru a preveni astfel de situații în viitor.
Este important de menționat că mediul de afaceri continuă să investească în digitalizarea proceselor fiscale. Utilizarea acestor măsuri va permite realizarea unei analize de risc fiscal menite să identifice zonele de neconformare și evaziune, promovând astfel o echitate fiscală mai mare. De asemenea, trebuie să se sublinieze că, în cazul raportărilor digitale (precum e-factura, e-transport, SAF-T), amenzile impuse sunt drastice, evidențiind o disproporție de tratament față de cei ce beneficiază de amnistie, chiar și în condițiile unui comportament fiscal problematic.
Un alt element notabil este faptul că digitalizarea administrației fiscale necesită timp și resurse, fără a oferi rezultate imediate, în timp ce politicile bugetare rămân generos elaborate, mai ales în contextul electoral. Practic, guvernul pare să opereze cu viteze diferite: rapid în gestionarea cheltuielilor, dar lent în ceea ce privește veniturile, lăsând impresia că contribuabilii corecți sunt cei care trebuie să suporte atât reforma administrației fiscale, cât și cheltuielile crescânde. Mai mult, anul viitor, în urma formării unui nou guvern, este de așteptat să se majoreze anumite taxe pentru a corecta treptat deficitul bugetar și a-l readuce spre 3% din PIB. În prezent, observăm măsuri limitate de reducere a cheltuielilor bugetare, inserate în același act normativ ce introduce amnistia, dar care riscă să nu își atingă scopurile de creșterea a încasărilor și să genereze neîncredere în reformele fiscale.
În concluzie, deși bonificația oferită contribuabililor buni platnici ar putea fi benefică, rămâne întrebarea dacă este geasonabilă sau poate avea efecte negative. Referitor la tema principală a acestui articol, cred că fiecare individ poate trasa concluziile bazate pe propria experiență, însă, în general, aceste măsuri de iertare a datoriilor ar trebui să fie excepții bine stratificate.
Articol redactat de Daniel Anghel, Partener, Liderul serviciilor fiscale și juridice la PwC România.
Publicat cu sprijinul PwC România.
