Evitarea conflictelor sau reprimarea emoțiilor? 5 tipuri de comportamente ale adulților care nu au fost ascultați în copilărie și modalități de a face schimbări dacă ești părinte

În acest articol, discutăm despre comportamentele întâlnite la adulți care, în copilărie, nu au avut ocazia să își exprime sentimentele sau să fie întrebați despre ele. Dacă ești părinte și observi că poți aplica, fără intenție, aceleași tipare asupra copiilor tăi, este esențial să faci schimbări. Iată cum poți identifica aceste comportamente și ce pași poți urma pentru a le transforma.

1. Comunicați excesiv

Reflectați la acele momente din copilărie când încercarea de a exprima un punct de vedere părea inutilă, fie prin ignorarea părinților, fie prin lipsa de interes pentru ceea ce spuneai. Această frustrare poate persista și la vârsta adultă.

Mulți adulți care au trăit această frustrate simt nevoia de a comunica prea mult. Acest lucru se traduce prin detalii excesive, repetarea ideilor sau discuții prelungite despre același subiect. Este o strategie de adaptare pentru a se asigura că sunt înțeleși și apreciați.

Cum poți schimba acest comportament ca părinte: dacă te regăsești în această tendință, înseamnă că manifești dorința de a fi auzit. Este important să recunoști acest tipar. Iată câteva sugestii pentru a dezvolta un stil de comunicare mai eficient și echilibrat:

• ascultă înainte de a reacționa; evita întreruperile. Poți exersa ascultarea cu oricine, dar mai ales cu copilul tău;
• observă limbajul nonverbal al copilului și cum îți transmiți tu mesajul nonverbal, menținând calmul;
• pune întrebări deschise care încurajează dialogul, de exemplu: „Cum te-ai simțit când ți-a spus asta?” în loc de „Ești iar supărat?”;
• încercă să simplifici răspunsurile, oferind doar informațiile necesare.

2. Căutarea validării din partea altora

Pentru adulții care nu au fost ascultați în copilărie, dorința de validare devine o parte importantă a vieții lor. Aceștia caută frecvent părerea altora înainte de a lua decizii, fie că e vorba de lucruri simple sau complexe.

Acest comportament, adesea manifestat de părinți, se poate traduce prin indecizie în luarea deciziilor pentru copii. Părinții care caută confirmare creează un model nesigur pentru copil, care nu va dezvolta o autonomie sănătoasă.

Cum pot părinții să schimbe acest comportament: începeți cu decizii mici, fără a solicita părerea altora. Cu timpul, veți deveni mai încrezători în alegerile voastre, iar copilul va absorbi această atitudine. Reflectați la valorile și nevoile voastre atunci când faceți alegeri legate de creșterea copilului, pentru a defini standarde clare și a reduce dependența de validarea externă.

3. Dificultăți în exprimarea gândurilor, emoțiilor sau nevoilor

V-ați simțit vreodată blocat în a găsi cuvintele potrivite? Această experiență este comună pentru adulții care nu s-au simțit auziți în tinerețe.

Cercetările sugerează că, în cazul copiilor care au fost ignorați, dificultățile de exprimare pot persista și în adulthood. Vocea lor pare să fie stinsă, iar ei nu au încredere că ideile lor vor fi apreciate.

Cum poți încuraja exprimarea liberă ca părinte: ascultă cu atenție fără intervenții imediate. Încurajează-l să își exprime gândurile și emoțiile, menținând contactul vizual și arătându-i interes real. Ajută-l să își înțeleagă emoțiile și să își dezvolte un vocabular emoțional, întrebându-l: „Cum te simți?”.

4. Sensibilitate crescută la respingere

Creierul uman răspunde la respingerea socială într-un mod similar cu durerea fizică, iar această sensibilitate poate fi și mai intensă în cazul celor care au simțit constant neascultare în copilărie.

Acești indivizi pot percepe critica mai acut într-o varietate de situații sociale, temându-se de eventuale respingeri.

Ce poți face ca părinte: ascultă-l atent și validează-i sentimentele, chiar și când nu ești de acord. Întreabă-l cum se simte și asigură-l că greșelile sunt parte a procesului de învățare, încurajând o viziune pozitivă asupra imperfecțiunilor.

5. Evitarea conflictelor

Deși conflictul nu este plăcut, cei care nu au fost ascultați în copilărie pot percepe dezacordurile ca amenințări, evitând confruntările pentru a nu strica armonia.

Cum ar trebui să procedezi ca părinte: creează un spațiu de siguranță în care copilul se simte confortabil să își exprime gândurile fără a fi judecat. Arată-i că dezacordurile pot fi discutate respectuos. Învață-l să identifice și să își exprime emoțiile, explicându-i că este normal să aibă păreri diferite.

Copiii învață mai bine observându-te. Iată de ce, abordarea ta în situații tensionate va influența modul în care gestionează propriile emoții.

Sursa foto: Dreamstime.com