Evoluția motivelor divorțului în România: analiză statistică a tendințelor actuale

În anul precedent, România înregistra un divorț la fiecare jumătate de oră, conform unei analize publicate de Institutul Național de Statistică. Cele mai frecvente divorțuri au fost întâlnite în rândul bărbaților cu vârste între 45 și 49 de ani și la femeile cu vârste de 35-39 de ani. Infidelitatea este o cauză principală a divorțurilor, mai ales în cazul bărbaților.

În rândul femeilor sub 30 de ani, numărul celor care au divorțat a fost de 2,2 ori mai mare comparativ cu bărbații din aceeași grupă de vârstă.

Fenomenul "divorțului gri", referitor la partenerii de peste 50 de ani, se intensifică în România, cu o creștere evidentă a numărului acestora, mai mult decât dublu față de primii ani de după Revoluție.

De la 50 de ani în sus, bărbații divorțează mult mai frecvent decât femeile: de 1,3 ori mai mult la vârsta de 50-54 ani, de 1,5 ori la 55-59 ani, și aproape dublu la 60 de ani și peste.

Vârsta medie la care bărbații divorțează este de 44,9 ani, în timp ce pentru femei se situează la 41,4 ani.

Comparând vârsta medie la divorț cu cea medie la căsătorie (34,4 ani pentru bărbați și 31,4 ani pentru femei), observăm că durata medie a căsniciei pentru cei care au divorțat este de 10,5 ani pentru bărbați și de 10,0 ani pentru femei.

La nivel județean, cele mai mari valori ale vârstei medii la divorț pentru bărbați s-au înregistrat în Galați (46,7 ani), Vaslui (46,5 ani) și Brăila (46,2 ani), în timp ce la femei conduc Galați (42,9 ani), Brăila (42,7 ani) și București (42,4 ani).

Vârsta medie la divorț a fost cea mai scăzută în județul Giurgiu, pentru bărbați (43,1 ani) și femei (39,6 ani).

În 13 județe, divorțurile din mediul rural au depășit pe cele din mediul urban, conform INS. Aceste județe sunt: Bistrița-Năsăud, Botoșani, Buzău, Călărași, Dâmbovița, Ialomița, Iași, Ilfov, Olt, Prahova, Suceava, Teleorman și Vaslui.

Aproximativ 10% din divorțurile din țară au loc în București, iar cele mai puține divorțuri s-au înregistrat în județele Mehedinți (111 divorțuri) și Tulcea (162 divorțuri).

Comparativ cu alte state din Uniunea Europeană, în 2023, România a avut o rată a divorțurilor de 1,2‰, sub media europeană de 1,6‰.

Cele mai mici rate de divorț sunt în Slovenia (1,0‰) și Croația (1,1‰), iar cele mai ridicate în Letonia (2,8‰), Lituania (2,5‰) și Finlanda (2,1‰).

Datele INS indică faptul că principalele motive de divorț sunt adulterul, gelozia și violența fizică, urmate de consumul excesiv de alcool și droguri.

Pe plan global, cele mai frecvente motive pentru divorț includ lipsa de angajament (75%), infidelitatea (59,6%), diferențe ireconciliabile (57,7%), căsătorie prematură (45,1%), dificultăți financiare (36,7%), abuzul de alcool sau substanțe (34,6%) și violența domestică (23,5%).

În urmă cu 200 de ani, motivele principale pentru divorț includeau abandonul familial, boli, bigamie, amestecarea de sânge, călugărirea unui partener, hoția bărbatului, diferențe sociale și nepotrivire de vârstă, conform cercetării Constanței Vintilă-Ghitulescu.

Abandonul familial: soția trebuie să aștepte bărbatul timp de cinci ani

La Mitropolie au fost raportate numeroase cereri de divorț bazate pe abandonul domiciliului conjugal, cererile depuse de femei fiind duble față de cele ale bărbaților. Bărbații care își abandonează familia au generat de aproape patru ori mai multe plângeri decât femeile care fug cu amanții.

Îndreptarea Legii examinează părăsirea familiei conform sexului partenerului, acordând o importanță majoră abandonului masculin.

Soția trebuie să aștepte cinci ani pentru a solicita separarea dacă partenerul nu i-a trimis nicio veste sau bani. De asemenea, femeia trebuie să dovedească, cu martori, absența soțului și eforturile de a-l găsi.

"Sub pretextul căutării unui loc de muncă, soții părăsesc căminul și uită să se mai întoarcă", scrie Constanța Vintilă.

După ce a plecat cu negustoria, Nicolae din mahalaua Golescului se stabilește în Constantinopol, dar revine la București după șase ani fără să se întoarcă acasă. Deși îmbrăcat tradițional, foștii vecini îl recunosc și cer să se reîntoarcă la soție. Negându-și identitatea, el susține că se numește Ismail, dar dă vina pe soție pentru transformația sa. Mărturiile vecinilor o ajută pe Stana să obțină separarea.

Bigamia: o nouă căsătorie în timp ce e plecat la muncă

Micii meșteșugari sau negustori din Imperiul Otoman procedează astfel: încheie o nouă căsătorie în Valahia, tăinuind existența unei alte relații. Bigamia devine evidentă doar în urma unor incidente nefericite.

Arhivele păstrează numeroase cazuri de bigamie, dar concubinajul, deși ilicit, nu afectează validitatea căsătoriei.

Dima, plăcintarul grec, se căsătorește cu Maria după ce s-a stabilit la București, fără a o informa despre familia sa din "țara lui".

Bărbații reușesc mai ușor să aibă o a doua căsătorie datorită mobilității mai mari, având în vedere că s-au înregistrat 15 cazuri de bigamie în rândul bărbaților și doar un singur caz de bigamie feminină. De cele mai multe ori, soțul părăsește căminul conjugal și se stabilește într-un alt sat sau județ, unde se căsătorește din nou, conform Constanței Vintilă.

Boli: numai anumite afecțiuni permit cererea de separare

Diverse maladii constituie motive de divorț, dar nu orice boală poate justifica separarea. Potrivit legii, se acceptă divorțul pentru lepră, indiferent de momentul în care a intervenit boala. În cazul epilepsiei, complicarea situației face imposibilă separarea, dacă boala a apărut după căsătorie.

Boala apare ca motiv principal în 35 de cereri, bărbații fiind cei care inițiază în 17 cazuri, iar femeile în 14 cazuri. Alte patru cereri sunt făcute de femei care cunosc situația partenerului.

Boalele invocate sunt grave: lepra, ologirea, febra tifoidă, orbirea, epilepsia, sifilisul și nebunia. Aceste afecțiuni apar de obicei după căsătorie, deoarece, în cazul în care partenerul era deja bolnav, bărbatul nu s-ar fi căsătorit cu femeia.

Alte motive variate: călugărirea unui partener, hoția, căsătoria forțată

Există și alte motive care pot duce la divorț: amestecarea de sânge, călugărirea unuia dintre soți, hoția, căsătoria silită, diferențele sociale și nepotrivirile de vârstă.

Amestecarea de sânge este considerată de Biserică un păcat grav și se pedepsește cu moartea. Relațiile incestuoase sunt penalizate sever, în timp ce alte alianțe depind de judecător.

Amestecarea de sânge devine rar subiect de cerere de divorț, fiind descoperită accidental sau prin denunțuri de către comunitate.

Gheorghe și Maria, frați vitregi, fug împreună la Giurgiu unde se căsătoresc, dar se întorc după cinci ani din teama de pedeapsă. Se prezintă în fața mitropolitului, se căiesc și cer iertare.

Hoția constituie un motiv de divorț în patru cazuri, fiind adesea asociată cu abandonul conjugal. Separarea este acceptată în cazul în care se demonstrează comportamentul infracțional al bărbatului.

Neaga din satul Moldoveni dorește divorțul de soțul ei, un hoț cunoscut. După o serie de fapte penale, Gheorghe este pedepsit public, iar soția sa cere separarea pentru a se proteja de consecințele legii. Viața alături de un astfel de partener devine nesigură, iar soția decide să se elibereze prin divorț.