Importanța stadiului tehnicii în procesul de brevetare a invențiilor

Condițiile esențiale pentru brevetarea invențiilor, prevăzute de legislația română (Legea nr. 84/1991) și de Convenția Brevetului European, includ termeni precum „stadiul tehnicii”. Cerința de „noutate” stipulează că o invenție trebuie să nu fie inclusă în stadiul tehnicii la data depunerii cererii de brevet pentru a fi eligibilă pentru brevetare. De asemenea, condiția pentru „activitatea inventivă” se consideră îndeplinită când, pentru un expert în domeniu, invenția nu poate fi dedusă evident din cunoștințele existente în stadiul tehnicii.

Ce înseamnă, așadar, „stadiul tehnicii” pentru brevetarea invenției? Conform Legii nr. 64/1991 și a Convenției Brevetului European, acesta include toate cunoștințele accesibile publicului până la data depunerii cererii de brevet, indiferent de forma în care acestea sunt exprimate (scrisă, orală, utilizare etc.) și la nivel global, nu doar la nivel național. Limba utilizată pentru prezentarea acestor cunoștințe nu are relevanță.

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, în conformitate cu Orientările și practica Oficiului European de Brevete, clarifică și mai mult noțiunea de stadiu al tehnicii. Astfel, cunoștințele accesibile publicului sunt definite ca informații la care se poate avea acces global prin documentație, prezentări sau comunicări orale nesupuse restricțiilor de confidențialitate. Rezultă că cunoștințele ce formează stadiul tehnicii sunt esențial publice, transparente și accesibile, iar momentul în care devin accesibile trebuie să fie clar identificabil.

Accesibilitatea publicului nu înseamnă neapărat că informațiile au fost efectiv „accesate”. Astfel, un document trebuie să fi fost disponibil publicului, indiferent de gradul de conștientizare al publicului despre acest lucru. Această clarificare este susținută de decizia camerei de apel a OEB în cazul T0381/87.

Ce înseamnă „public” în contextul stadiului tehnicii? Poate include o persoană, fără a fi definit un număr minim. Regulamentele stipulează că publicul poate fi format din persoane fără un anumit nivel de specializare. Totuși, practica Oficiului European de Brevete a arătat că expertiza poate fi un factor important în contextul comunicării acestora.

Astfel, în cauza T 834/09, camera de apel a stabilit că, în cazul unei dezvăluiri scrise, nivelul de calificare al publicului nu contează, deoarece un document scris poate fi distribuit și reprodus fără a fi necesară înțelegerea sa. Invers, în cazul T 0877/90, o dezvăluire orală adresată unui grup neinstruit nu ar constitui o expunere publică.

Este esențial ca persoanele ce beneficiază de cunoștințele expuse să nu fie supuse restricțiilor de confidențialitate. Așadar, dacă cineva este obligat să păstreze secretul, nu se va considera că informațiile au fost divulgate public.

În studiile OEB (cauza T 830/90), s-a demonstrat că obligația de confidențialitate poate fi explicită sau implicită, determinată de circumstanțe, iar deciziile luate trebuie să țină cont de natura relației între părți în momentul difuzării informațiilor.

Dacă una dintre părțile comunicării are un interes în păstrarea secretului, e necesară o evaluare a acceptării tacite a confidențialității de către celelalte părți. Indicatorii relevanți includ relații comerciale și diverse practici din industriei.

În cazul documentelor aflate în biblioteci, camera de apel a OEB a stabilit că simpla depunere a unei lucrări nu garantează accesibilitatea publicului, ci aceasta depinde de catalogarea și pregătirea lucrării pentru a fi disponibilă.

Modalitățile de comunicare ale cunoștințelor pot include descrierea scrisă, cea orală sau utilizarea. Descrierea orală, se referă la evenimente precum conferințe sau emisiuni.

Cunoștințele devin accesibile publicului și prin utilizare, dacă la momentul relevant oricine poate avea acces la ele. Chiar și în cazul vânzării unui produs fără restricții, acesta este considerat accesibil.

Este important de menționat că informațiile disponibile prin utilizare sunt limitate la trăsăturile interne ale obiectului, excluzând caracteristicile care necesită anumite teste.

Deci, OEB a stabilit că structura chimică a unui produs, disponibil publicului și analizabilă, este parte a stadiului tehnicii.

Aceste evaluări sunt esențiale, deoarece stadiul tehnicii determină dacă o invenție îndeplinește criteriile de noutate și activitate inventivă, influențând procedurile de înregistrare sau contestare a brevetelor.

Articol realizat de Mihai Stănescu, Managing Associate – mstanescu@stoica-asociatii.ro – STOICA & ASOCIAȚII.