În contexte de tensiuni cu Iranul, Israelul își dezvoltă programul nuclear militar. Cum a devenit Israel o „putere nucleară unică” și cum a sfidat americanii?
Conflictul inițiat de Israel vineri are ca scop stoparea programului nuclear iranian, cu oficialii israelieni acuzând Iranul că aspiră la dezvoltarea unei arme nucleare, o afirmație pe care Iranul o respinge. În acest context, Israel dispune de un program secret de arme nucleare, care nu este recunoscut oficial, dar care, potrivit unor specialiști, continuă să se dezvolte, conform unor surse precum New York Times și Foreign Policy.
Contrastele între eșecul Iranului de a menține confidențialitatea propriei agende nucleare și succesul Israelului, prima și singura națiune din Orientul Mijlociu cu un arsenal nuclear, sunt evidente.
Israel a început construirea armelor nucleare în anii 1960, operând într-o secretomanie aproape absolută, chiar și în raport cu guvernul american, pentru a ascunde obiectivele sale, conform unei analize realizate de experții Avner Cohen și William Burr pentru revista Foreign Policy.
„Din perspectiva oficialităților diplomatice, Israelul nu va confirma sau infirma” existența arsenalului nuclear, a explicat specialiștii în securitate nucleară la Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Londra, Alexander K. Bollfrass.
Totodată, Israelul a afirmat că nu va fi primul stat care va introduce arme nucleare în Orientul Mijlociu.
Această formulare, voit vagă, reflectă ceea ce Bollfrass a denumit o ascundere a unui „program de arme nucleare” evident.
Cohen și Burr subliniază că Israelul se impune ca o putere nucleară unică.
Spre deosebire de celelalte puteri nucleare, care își recunosc public statutul, Israelul nu a procedat astfel. Un acord secret din 1969 între președintele american Richard Nixon și prim-ministra israeliană Golda Meir a oferit o acoperire pentru acest fapt.
Această opacitate a devenit un scut pentru excepționalismul nuclear israelian, conform observațiilor celor doi cercetători.
Dimensiunea arsenalului nuclear israelian
Potrivit estimărilor organziațiilor de cercetare, Israelul deține un minim de 90 de focoase nucleare și o cantitate suficientă de material fisionabil pentru a produce mai multe sute de focoase.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică, organismul de supraveghere nucleară ONU, evaluează că aproximativ 30 de țări ar putea dezvolta arme nucleare, dar doar nouă țări sunt cunoscute ca avându-le.
Israel deține cel de-al doilea cel mai mic arsenal dintre aceste țări, cu excepția Coreei de Nord, potrivit organizației Nobel pentru Pace – Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare (ICAN).
Experții susțin că Israel ar putea lansa arme nucleare din avioane de luptă, submarin sau prin intermediul lansatoarelor de rachete balistice.
Israel este o dintre cele cinci națiuni, alături de India, Pakistan, Coreea de Nord și Sudanul de Sud, care nu sunt semnatare ale Tratatului ONU de neproliferare nucleară.
Acest tratat, intrat în vigoare în 1970, îndeamnă guvernele să promoveze utilizarea pacifică a energiei nucleare și să împiedice răspândirea armelor nucleare.
Iranul este semnatar al acestui tratat, deși Israel și puterile globale acuză Teheranul de încălcarea sa prin îmbogățirea uraniului la niveluri periculoase pentru construirea unei arme nucleare.
Pentru a adera la tratat, Israel ar trebui să renunțe la armele nucleare, care recunosc doar cinci state ca având statut nuclear oficial, respectiv Marea Britanie, China, Franța, Rusia și Statele Unite, țări care au detonat arme nucleare până în 1967.
Originea arsenalului nuclear al Israelului
Un raport recent indică faptul că liderii israelieni și-au propus crearea unui arsenal nuclear pentru a asigura supraviețuirea națiunii la scurt timp după înființarea statului în 1948, în contextul Holocaustului, conform documentelor istorice.
Comisia pentru energie atomică din Israel a fost creată în 1952 iar primul său președinte, Ernst David Bergmann, a afirmat că o bombă nucleară ar asigura protecția țării.
Cercetările arată că Israel a început să dezvolte un site pentru arme nucleare în 1958, lângă Dimona.
Un raport al serviciilor de informații americane din decembrie 1960 menționa că proiectul Dimona includea o instalație de reprocesare pentru a genera plutoniu.
Acest proiect era asociat cu dezvoltarea armelor nucleare, conform concluziilor raportului.
În jurul anului 1967, Israel a dobândit în mod secret capacitatea de a construi explozibili nucleari.
De asemenea, Israel nu face parte din cele peste 30 de națiuni care beneficiază de umbrelă nucleară oferită de SUA, fapt care confirmă, printre altele, existența propriilor arme nucleare.
Bollfrass a subliniat că Israelul își asumă responsabilitatea pentru securitatea sa.
Utilizarea armelor nucleare de către Israel în conflicte
Până acum, Israel nu a utilizat arme nucleare în război.
Biblioteca virtuală evreiască susține că Israelul a pregătit bombele nucleare în timpul războaielor arabo-israeliene din 1967 și 1973, fără a le folosi efectiv.
De-a lungul timpului, au existat mai multe rapoarte despre teste nucleare israeliene subterane, inclusiv în deșertul Negev.
Cel mai discutat incident a avut loc în 1979, când un satelit american a detectat o dublă străfulgerare, posibil legată de un test nuclear, atribuind-o fie Israelului, fie Africii de Sud.
Israel a negat orice implicare in incidentul Vela.
Jurnalele fostului președinte Jimmy Carter, publicate în 2010, menționează o „convingere crescândă” privind testarea unei explozive nucleare de către Israel în apropierea Africii de Sud, dar nu au fost dovede concrete.
Locația de desfășurare a programului nuclear israelian
Programul nuclear israelinean se concentrează la Dimona, unde experții notează că agenții internaționali nu au avut acces.
Fotografiile recente sugerează construcții la Dimona, cu expertiza indicând că instalațiile sunt în curs de modernizare.
Unii specialiști consideră că Israelul ar putea construi un nou reactor acolo pentru a-și întări capacitatea nucleară.
Un raport recent susține că Israel modernizează un reactor pentru a produce plutoniu, utilizabil atât pentru arme nucleare, cât și pentru scopuri pacifiste.
Din cauza secretului, Dimona a devenit un simbol controversat în legătură cu programul nuclear al Israelului.
În 2018, prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a folosit Dimona ca fundal pentru a avertiza inamicii, subliniind că amenințările de exterminare se vor întoarce asupra lor.
Israel: „Nu suntem un satelit al Americii”
Raportul JAEIC din 1960 a confirmat că proiectul nuclear israelian de la Dimona includea o instalație de reprocesare pentru plutoniu, indicând astfel legătura sa cu producția de arme nucleare.
Ulterior, au existat rapoarte despre nesiguranța chestiunii reprocesării până la sfârșitul anilor '60, când Israel a confirmat statutul său de putere nucleară nedeclarată, în ciuda opoziției SUA.
Într-o discuție din Knesset din 1960, liderul israelian Ben-Gurion a recunoscut existența reactorului Dimona, însă a insistat că este un reactor de cercetare.
Declarațiile lui Ben-Gurion au devenit fundamentul unei strategii de dezinformare menit să ascundă natura reală a proiectului.
Între 1961 și 1969, SUA au efectuat opt inspecții la Dimona, dar nu au găsit dovezi ale activităților nucleare.
Cunoștințele americane despre programul nuclear israelian
Un raport din 1966 a sugerat că existau posibilități de existență a unei fabrici ascunse de reprocesare în Israel.
În martie 1967, un raport secret a afirmat că Israelul s-ar putea apropia de finalizarea unei uzine de separare și că reactorul Dimona funcționa la capacitate maximă.
Acest document detaliază cum Israelul ar putea asambla arme nucleare într-un interval de șase până la opt săptămâni.
Pe parcursul crizei din Orientul Mijlociu din 1967, s-a luat în considerare detonarea unei arme nucleare ca demonstrație de forță.
Detalii despre acest plan au rămas necunoscute până în 2017, când au fost făcute publice mărturii relevante.
Întrebările legate de modul în care americanii au fost păcăliți rămân încă fără răspuns.
Este neclar ce oficiali americani erau conștienți de adevărul existenței programului nuclear al Israelului.
