Interviu: ați avea încredere să fiți tratați de un medic care a lucrat în timpul facultății? Mesaj dur după îndemnul ministrului Educației de a le sugera studenților să-și caute un job part-time în contextul reducerilor burselor

Fenomenul studentului care lucrează în paralel cu studiile a devenit o realitate comună în universitățile românești, iar efectele se văd în calitatea procesului educațional, avertizează profesorul Dan Ungureanu. Într-o discuție cu publicul nostru, el subliniază că Ministerul Educației nu deține date exacte despre situație, iar reformele din învățământ continuă să se deruleze fără un raport de impact real.

• • Potrivit afirmațiilor lui Ungureanu, în România munca în paralel cu studiile este frecventă, iar impactul se reflectă zilnic în sălile de curs, unde uneori studenții finalizează programele cu o pregătire incompletă. • Oficialii nu dispun de statistici clare privind procentul studenților care lucrează sau abandonează din cauza serviciului, ceea ce face dificilă cuantificarea efectelor reformelor. • Un raport Eurostudent indică faptul că aproximativ 42% dintre studenți au un job constant, iar 6% lucrează ocazional, cifrele fiind sub media europeană de 59%.

Problema studenților activi din învățământul superior

Dan Ungureanu, profesor la Universitatea din Arad, a reacționat rapid la afirmațiile oficiale pe rețelele sociale, afirmând că munca în timpul studiilor poate însemna abandon școlar sub o altă etichetă. El rememorează experiența în învățământul superior în mai multe țări și susține că studenții nu pot învăța bine dacă au program încărcat de muncă.

Într-un dialog public, profesorul a detaliat modul în care fenomenul s-a accentuat după anul 2010 și a descris efectele observate în sălile de curs.

El menționează că mulți studenți care lucrează nu mai vin la cursuri sau vin foarte rar, iar profesorii sunt nevoiți să aprobe prezența, ceea ce duce la diplome cu competențe limitate. Un fost elev poate rămâne cu numele înscris, dar experiența educațională nu este reală, iar un student ocupat cu munca este afectat în mod real.

Abandonul școlar, conform cadrului legislativ, înseamnă că elevul nu se mai prezintă la învățământul obligatoriu, iar în practică legătura cu școala se rupe. Similarly, un student care lucrează și nu mai frecventează cursurile nu mai poate fi considerat student în sensul autentic.

Mi se pare cinic ceea ce afirmă Daniel David

Ungureanu l-a criticat pe ministrul Educației pentru că, în opinia sa, realitatea este ignorată în discuții publice despre muncă și studii.

El subliniază că în București, de exemplu, naveta zilnică la un loc de muncă poate consuma timpul în mod semnificativ, iar singurii care pot combina eficient munca cu învățarea sunt studenții din domenii tehnice unde programul se poate ajusta. În acest context, întrebarea despre încrederea în tratarea de către un medic care a lucrat în timpul facultății devine relevantă.

Nu este lipsă de interes, ci munca îi epuizează pur și simplu

Ungureanu atrage atenția asupra diferențelor dintre regulamentele universitare și realitatea zilnică a studenților. Regulamentul din jurul prezenței poate face ca prezența să conteze tot mai puțin, iar în facultăți precum jurnalistica politica durabilă a democrației este amenințată de studenți care nu citesc fondul bibliografic.

La Facultatea de Jurnalism din Arad, regulamentele nu pot condiționa notele de prezență, iar consecința este o prezență aproape neglijabilă. În loc să se concentreze pe citirea, studenții pot ajunge să lucreze intens; cu toate acestea, lucrările fundamentale ale domeniului — de la autori ca Gigerenzer, Kahneman sau Simon — rămân neparcurse.

Ungureanu explică că problema nu ține de lipsă de interes din partea studenților, ci de timpul limitat și de epuizarea resurselor. Cadrulele actuale nu permit adaptarea programelor la necesitățile reale, iar mulți tineri urmează trei ani de studii, dintre care majoritatea timpului este alocat muncii.

Ministerul nu deține nicio statistică despre studenții cu joburi

Potrivit profesorului, lipsa datelor oficiale agravează situația: ministerul nu are informații despre procentul de studenți care lucrează sau cât din numărul lor abandonează studiile din această cauză.

El avertizează că, spre deosebire de alte țări, reformele educaționale din România se desfășoară fără evaluări reale: nu există studiu de impact; se majorează TVA sau se modifică normele fără a calcula efectele. Creșterea normelor poate duce la dispariția unor posturi, iar planificarea rămâne insuficientă.

Educația este tratată ca o marfă politică

Ungureanu observă că problemele din învățământ nu pot fi înțelese fără a lua în calcul dinamica demografică. Declinul populației va lovi în mod semnificativ sistemul de învățământ, iar consecințele vor fi vizibile în timp. Studenții ar trebui să își orienteze planurile către alternative, întrucât în următorii ani numărul profesorilor ar putea scădea semnificativ.

El sugerează ca ministerul să limiteze locurile din facultățile didactice și să reorienteze treptat cadrele existente, pentru stabilitatea pe termen lung a educației.

La final, Ungureanu critică instabilitatea ministerială. Miniștrii educației par să vină și să plece frecvent, iar reformele rămân adesea doar pe termen scurt. Educația nu ar trebui tratată ca un obiect politic; ideal ar fi ca mandatul ministrului să fie lung, pentru a se implementa reforme coerente pe termen lung.

Un raport Eurostudent pentru perioada 2021–2024 arată că în România aproximativ 42% dintre studenți au un job în mod constant, iar 6% au și un alt tip de angajare, cifre care sunt sub media europeană de 59%.

În total, un student român cu frecvență la program și muncă ajunge să aloce în jur de 52 de ore pe săptămână între cursuri, teme și lucru, față de media UE de aproximativ 40 de ore.

România ocupă a doua poziție în Europa la timpul dedicat facultății, cu aproximativ 21 de ore săptămânal la licență, cu 5 ore peste media europeană, iar studiul individual se extinde pe alte aproximativ 17 ore. La nivel de master, timpul la cursuri este de aproximativ 16 ore, iar studierea individuală ajunge la 14 ore.

În ceea ce privește bunăstarea psihologică a studenților, România se află în partea inferioară a topului, cu un scor de 48 din 100, sub media UE de 51.

Eurostudent este un proiect european care analizează condițiile sociale și economice din viața studențească. Ediția actuală, Eurostudent 8 (2021–2024), cuprinde date din 25 de țări europene.