INTERVIU Ce ar trebui să cunoască tânăra generație despre Ion Iliescu / Alina Mungiu-Pippidi despre „păcatul de neiertat” al fostului președinte

Alina Mungiu-Pippidi, profesoară de științe politice, afirmă că funeraliile naționale pentru Ion Iliescu nu pot înlătura diviziunile din societate create în trecut. Într-un interviu, ea discută despre „tăcerea culpabilă” a fostului lider de stat și despre impactul violent al anilor ’90 asupra României: „Împărțirea societății este păcatul de neiertat al acestuia.”

• Ce ar trebui să înțeleagă tinerii despre Ion Iliescu? „Este esențial să vorbim adevărul despre el, altfel românii ar putea ajunge să susțină din nou un lider care dorește desființarea tuturor partidelor politice”, susține Mungiu-Pippidi.

Cu onoruri militare, fostul președinte Ion Iliescu a fost îngropat joia trecută la Cimitirul Ghencea Militar III, după ce a avut parte de două zile de ceremonii naționale.

Profesoara Alina Mungiu-Pippidi detaliază, într-un interviu, semnificația publică a funeralului și cum Ion Iliescu este perceput în prezent în România.

„O mare dezordine”

– HotNews: Care este simbolistica funerariilor de stat și a doliului național pentru Ion Iliescu: reconciliere istorică sau o rană deschisă?– Alina Mungiu Pippidi: Conform legii românești, funerariile naționale sunt acordate tuturor liderilor de stat, inclusiv celor care au colaborat cu Securitatea, au chemat minerii sau au folosit resursele țării pentru interese personale. A fi ales în funcția supremă devine un privilegiu cu multiple avantaje chiar și după moarte, cum ar fi onorurile militare.

Moartea lui Iliescu evidențiază o mare confuzie: îl criticăm pe Iohannis pentru utilizarea avioanelor scumpe, dar îl prezentăm pe Iliescu drept un erou pentru economisirea banilor externi. Realitatea este că Iohannis a fost doar un conducător slab, în timp ce Iliescu, cercetat pentru crime împotriva umanității, a murit fără să-și clarifice acțiunile.

Strategii de imagine ale politicienilor

– Cum vedeți reacțiile politice față de decesul lui Ion Iliescu?– Politicienii acționează strategic. PSD are nevoie ca Iliescu să fie respectat, fiindcă el reprezintă fundația partidului. Coaliția de guvernare își dorește stabilitate politică, nu conflicte, astfel că liderii nu ezită să arate respect. În contrast, USR critică puternic, pentru că există un segment consistent anti-PSD. Nicușor Dan a gestionat inteligent situația.

Lipsa de informare și discernământ este atât de pronunțată, încât nici aprecierile, nici disprețul față de Iliescu nu sunt fundamentate pe fapte reale. Comunitatea românească nu a evoluat spre o societate bazată pe adevăr, iar moștenirea lui Iliescu reflectă acest lucru, similar cu miturile false perpetuate în alegerile trecute.

În 1990, 83% dintre români preferau un regim monopartid, fapt ce explică succesul electoral al lui Iliescu din 20 mai. Mulți alegători sunt încă activi politic, și liderii își obțin legitimitatea prin satisfacerea preferințelor alegătorilor.

Ce să știe tinerii despre Ion Iliescu

– Pentru tinerii care nu cunosc anii ’90, ce ar trebui să știe despre impactul lui Ion Iliescu în România? A deviat țara de la o dezvoltare rapidă sau a contribuit integrării euroatlantice?– Iliescu a avut roluri esențiale, mai mult negative. Una pozitivă a fost colaborarea cu Stănculescu pentru răsturnarea lui Ceaușescu. Totuși, Securitatea s-a opus, generând o revoluție plătită cu viețile a o mie de oameni. Adevărul despre aceste evenimente a fost îngropat, afectând tranziția democratică care a început efectiv abia în 1996.

Major Mugurel Florescu, implicat în procesul Ceaușescu, a ajuns general rapid și a obstrucționat descoperirea adevărului prin blocarea investigațiilor balistice. Această ascundere a alimentat acuzațiile de revoluție furată și a perturbat democrația emergentă.

Deși nu am fost de acord cu anchetarea lui Iliescu la vârsta sa înaintată, el nu a clarificat niciodată alegerile sale, lăsând un gol de înțelegere pentru victime și urmașii lor.

La mineriadele din 1990 și 1992, Iliescu a facilitat reprimarea opoziției pașnice cu ajutorul minerilor îndrumați de forțe securiste, recunoștința fiind exprimată prin reținerea victimelor și nu a agresorilor.

„După mineriada din 1990, am părăsit țara”

Președintele Franței, Francois Mitterand, a intervenit în 1990, cerând eliberarea deținuților și sprijinindu-l pe Iliescu să se orienteze spre democrație cu ajutor francez, în ciuda rezervei americane față de el.

Eșecul puciului de la Moscova a împiedicat un regim represiv. Eu am plecat în Elveția după mineriadă din cauza amenințărilor din presa partizană. După consultări cu doctorul Vianu privind azilul politic, am fost singura dintre colegii mei care s-a reîntors.

Cu presiunea Consiliului Europei, România a avansat spre democrație, iar Iliescu a acceptat parcursul spre UE și NATO din dorința majorității, nu a sa personală. În plan economic, Iliescu a instituit un capitalism de stat controlat, bazat pe puterea politică, nu pe piața liberă.

În timp ce alte națiuni simplificau legile, România a complicat procesul de restituire, favorizând corupția și dispute interminabile în justiție. Chiar și astăzi, siguranța proprietății continuă să fie o problemă.

„A murit fără să-și exprime regretele. Trebuie să spunem adevărul”

Conflictele sociale promovate de Iliescu rămân un păcat imperdonabil, inclusiv apelurile violente la adresa intelectualilor în 1990. Deși nu am susținut ostracizarea sa, el nu a exprimat niciodată regrete pentru suferințele cauzate.

Iliescu a murit fără remușcări pentru victimele sale. Adevărul trebuie rostit, ca să evităm repetarea unor erori și să prevenim alegerea unor lideri autoritari.