INTERVIU: Cristian Măcelaru din Timișoara, dirijor de renume mondial, lansează un apel la responsabilitate către români: „Nu poți aștepta totul de la o țară, fără a-i oferi nimic în schimb”

Dirijorul Cristian Măcelaru afirmă clar: „Guvernanții ar trebui să prioritizeze oferirea unei educații de înaltă calitate, nu doar un minim necesar”, în cadrul unui interviu recent. Măcelaru subliniază importanța unei relații de reciprocitate între stat și cetățeni în domeniul educațional.

• „Un adult, educat în limitele minime, nu va valoriza niciodată importanța unei educații maxime pentru copiii săi”, arată Cristian Măcelaru. Acesta mai adaugă: „Trăim într-o perioadă în care mulți riscă să își piardă încrederea în importanța propriilor fapte, dar este crucial să nu o facă. La nivelul detaliilor mici se construiesc marile opere.” Festivitatea George Enescu se va desfășura între 24 august și 21 septembrie în orașe din România, incluzând București, Cluj-Napoca și Sibiu. Tenorul remarcabil, Benjamin Bernheim, va participa, deși, spre surprinderea lui Măcelaru, nu toate biletele la concertul său sunt încă epuizate.

Datorită unei oportunități norocoase, în anii '80, Cristian Măcelaru a participat la o tabără muzicală în Statele Unite, la granița cu Canada. Provenea dintr-o familie numeroasă de zece copii, aflată în Timișoara.

Această experiență nu doar i-a redefinit traiectoria profesională și biografia, ci i-a schimbat și viziunea asupra educației. Măcelaru subliniază că încă suntem în urmă cu un deceniu față de modul în care valorificăm numele mari din artă și cultura consumului cultural, iar educația este cheia.

Cristian Măcelaru deține funcția de director artistic la Festivalul și Concursul Internațional „George Enescu” și este muzician șef al Orchestrei Naționale a Franței, premiat cu Grammy.

„Artiști emergenți, gata să surprindă publicul românesc”

– Ce mesaj dorește să transmită ediția actuală a Festivalului Internațional George Enescu?– Transmitem viziunea lui Enescu de a cultiva o societate profundă și îmbogățită cultural, prin puterea muzicii, care parează barierele și împletește suflete.

Festivalul are misiunea de a aduce în România un suflu nou de artă și cultură la un nivel de excelență internațional. Obiectivul nostru este să oferim acces publicului la un spectacol artistic de neegalat în viața cotidiană a țării.

Vor evolua artiști de top care, deși noi pe scena locală, aduc un potențial excepțional, fiind totodată o provocare ca publicul român să le descopere talentul extraordinar.

Benjamin Bernheim: O senzație franceză și un tenor remarcat

– Există concerte pe care să le recomandăm?– Este fascinant să întâlnim tineri artiști de excepție care cuceresc scenele mari ale lumii, și totuși ajung mai greu la publicul român. De exemplu, tenorul Benjamin Bernheim este o revelație pe scenele internaționale, deși în România nu a atins popularitatea lui Pavarotti.

Am avut ocazia de a-l acompania recent la Concertul de la Paris, având ca fundal Turnul Eiffel, un spectacol urmărit de milioane. Mă uimește că, spre deosebire de alte scene, concertul său din festival încă nu este sold out, un lucru rar în altă parte a lumii.

Publicul ideal al lui Măcelaru: cei deschiși spre nou și surpriză

– Nu credeți că arta internațională ar trebui să fie mai accesibilă?– Desigur, există un segment care adoră să vadă mari nume muzicale precum Anne Sophie Mutter sau Martha Argerich. Însă, preferații mei sunt cei care vin la Festivalul Enescu știind că vor trăi experiențe unice, indiferent de program sau artiști.

Visez la o Românie unde oamenii să viziteze festivalurile nu pentru nume, ci pentru certitudinea unei experiențe de excepție muzicală.

De la pop la clasic: cum îi convinge Măcelaru pe neofili să încerce Enescu

– Cum ar trebui să abordeze Festivalul George Enescu cineva neobișnuit cu muzica clasică?– Încurajez oamenii să vină cu mintea și inima deschisă. Este o diferență între Taylor Swift și muzica lui Enescu în complexitate, dar nu și în esență.

Enescu utilizează o paletă muzicală vastă, aducând profunzimi pe care e nevoie de timp pentru a le înțelege și aprecia. Marea artă necesită răbdare pentru a fi absorbită de întreaga ființă.

Educația muzicală: de la opțiune la o nevoie esențială

– Cum percepeți poziția actuală a educației muzicale?– E o diferență între a educa indivizi cu o gândire holistică și a oferi doar minimum. Educația ar trebui să fie despre potențial, nu restricții.

Copiii trebuie să crească în medii care le stimulează dorința de cunoaștere și creativitate. Artele dezvoltă oameni compleți, nu doar specialiști. Creativitatea și sensibilitatea emoțională sunt esențiale pentru viitorul umanității.

Muzica și matematica: tandrețea interdependenței

– Cum se echilibrează muzica și științele?– Înțelegerea artei dezvoltă o societate complexă. Muzica și matematica sunt profund interconectate, fiecare completând-o pe cealaltă într-un echilibru important.

Este vital să promovăm o educație completă, ce combină toate domeniile, pentru a crea indivizi versatili.

„Educația este o aventură, nu o destinație finală”

– Cum trec oamenii peste lipsurile educaționale cu care se confruntă?– Educația nu ar trebui să aibă un scop fix. Este un proces continuu care deschide noi orizonturi și oportunități de învățare și de viață.

Nu ne educăm pentru un scop îngust, ci pentru a avea libertatea de a ne extinde opțiunile și perspectivele.

Părinții ar trebui să încurajeze educația deschisă, care stimulează curiozitatea și capacitatea de adaptare.

Călătoria unui muzician: de la provocări la colaborări cu legende

– Cum a fost parcursul dumneavoastră de la o familie numeroasă din Timișoara la lumea muzicii internaționale?– Întotdeauna am simțit o pasiune profundă pentru muzică. Crescând într-o familie dedicată acestei arte, am descoperit puterea ei transformatoare.

De-a lungul timpului, oportunitățile mi-au permis să întâlnesc și să colaborez cu artiști legendari pe care îi admiram, precum Anne Sophie Mutter.

Lecții de la George Enescu: excelenta muzicală și integritate personală

– Ce lecții esențiale ați învățat de la George Enescu?– Enescu a trăit o viață plină de provocări, însă a rămas fidel calității și dăruirii totale muzicii. Această integritate este un exemplu pentru noi toți.

Muzica era viața lui, și împărtășirea acestei pasiuni era menirea sa principală. Dacă am adopta aceeași dedicare în viața personală și profesională, am putea transforma lumea în moduri extraordinar de pozitive.

Speranța că schimbările mici generează impacturi mari

– Care sunt provocările de care România ar trebui să fie conștientă?– Cel mai mare risc este pierderea speranței în efectele acțiunilor individuale asupra societății.

Fiecare mic gest contează. La fel cum notele individuale într-o partitură creează o simfonie, gesturile mici pot crea o schimbare semnificativă în comunitate.

Prin angajament și grijă la detalii, fiecare dintre noi poate contribui la construirea unei societăți mai bune.