Mașina de spălat: o sursă semnificativă de microplastice care pătrund în organismul uman și pot provoca cancer. Cum să spălăm hainele în mod sustenabil

În prezent, trei milioane de tone de microfibre plutesc în oceanele lumii. Această cantitate considerabilă de plastic microscopic ajunge în organismele marine, în sol și, în cele din urmă, în corpul uman, provocând inflamații și riscuri de cancer. O parte considerabilă dintre aceste microplastice provine dintr-o sursă neașteptată: maşina de spălat.

Conform studiilor, un singur ciclu de spălare poate elibera aproape un milion de microfibre în apele uzate. Aceste particule se desprind din articolele vestimentare sintetice, precum poliester și nailon, materiale care au devenit comune în garderoba noastră începând cu anii 1950.

Cum ajung microplasticele din mașina de spălat în oceane?

Drumul pe care îl parcurg microfibresele după ce sunt spălate este complex. Apele reziduale ajung la stațiile de epurare, unde până la 99% din microfibre pot fi îndepărtate. Cu toate acestea, chiar și acel 1% rămas reprezintă o cantitate uriașă, având în vedere volumul mare de apă procesat zilnic.

Microfibrele reținute în procesul de epurare nu dispar, ci se acumulează în sedimentele din canalizare. Aceste sedimente, odată tratate, sunt frecvent utilizate ca îngrășământ agricol, permițând microplasticele să infiltreze solul, de unde sunt absorbite de plantele agricole.

Contaminarea cu microplastice se extinde nu doar în zonele populate, ci și în cele mai îndepărtate colțuri ale globului. Un experiment efectuat pe o insulă izolată a relevat prezența microplasticelor în excrementele unei specii de păsări care vânează pești la adâncimi mari, departe de deșeurile marine.

„Păsările care se hrănesc la suprafața apei sunt mai susceptibile să ingereze plastic accidental. Totuși, speciile care se adâncesc în apă sunt mai puțin expuse. Cu toate acestea, analizele fecalelor lor au arătat cantități semnificative de fibre plastice. Observăm păsări ce trăiesc la zile distanță de activitățile umane; găsirea unui eșantion curat ar fi, din păcate, o surpriză,” a declarat dr. Charlie Rolsky, director la Plastic Oceans International, organizație non-profit dedicată conștientizării poluării cu plastic în oceane.

Cum ajung microplasticele în organismul uman și ce efecte au?

Cercetătorii trag un semnal de alarmă cu privire la prezența microplasticelor în organismul uman. Dr. Chelsea Rochman, ecologist marin la Universitatea din Toronto, subliniază că microplasticele pot pătrunde aproape în orice ecosistem, având urmări grave asupra sănătății, mai ales când sunt inhalate.

Modalitățile de expunere la microplastice sunt diverse și complexe. Oamenii de știință lucrează la dezvoltarea unor metode pentru a extrage și analiza microplasticele din țesuturile umane, pentru a înțelege amploarea reală a acestei contaminări.

Dr. Peter Ross, profesor la Universitatea British Columbia, explică principalele căi de expunere astfel:

• Prin lanțul alimentar: microplasticele contaminate cu poluanți intră în lanțul trofic marin începând cu planctonul. Peștii consumă aceste organisme microscopice, iar contaminanții se acumulează în țesuturile lor. Când oamenii consumă pește sau fructe de mare contaminate, microplasticele și toxinele asociate ajung în organism;
• Prin aer: în timpul uscatului hainelor, fie natural sau în uscător, microfibrele sunt eliberate în aer, iar acestea pot fi inhalate sau pot contamina apa de ploaie, afectând solul și culturile agricole;
• Prin sol și culturi agricole: sedimentele de epurare utilizate ca îngrășământ conțin microfibre care pot fi absorbite de plante, astfel că microplasticele ajung în produsele agriculturii conexe.

Studii recente au demonstrat că aceste particule microscopice generează reacții îngrijorătoare în organismul uman. Când ajung în corp, microplasticele provoacă inflamație, o condiție care, conform cercetătorilor, este un precursor al cancerului.

Pericolul crește având în vedere natura toxică a microfibrelor textile, care formează un „cocktail toxic”, transportând diverse substanțe periculoase, cum ar fi:

• Aditivi chimici (ftalați și bisfenol A) ce afectează sistemul endocrin;
• Coloranți toxici utilizati pentru textile;
• Agenți anti-șifonare;
• Substanțe ignifuge;
• Contaminanți din mediu (metale grele și pesticide) care se atașează de microplastic.

Efectele pe termen lung sunt încă necunoscute

Sistemul digestiv este deosebit de vulnerabil la acest amestec de toxine. Studiile arată un mecanism alarmant: microplasticele se fixează în structurile intestinale, crescând durata de expunere a organismului la toxine.

Retenția acestor particule în intestin amplifică riscul de infiltrare a compușilor toxici în țesuturile organismului. Acest proces insidios transformă microplasticele într-o sursă continuă de expunere la substanțe dăunătoare, cu potențiale efecte pe termen lung asupra sănătății umane.

Dr. Charlie Rolsky, de la Plastic Oceans International, subliniază că efectele biochimice ale acestor particule asupra organismului uman sunt insuficient explorează.

„Încercăm să demonstrăm toate efectele negative ale plasticului, dar dacă acesta continuă să se acumuleze în mediu, s-ar putea să fie prea târziu pentru a controla sau repara situația. O întrebare frecventă este: putem face ceva în acest sens? Ne confruntăm cu un sistem complex și este necesară o schimbare profundă și sistemică,” avertizează cercetătorul.

Moduri sustenabile de spălare a hainelor

Reducerea cantității de microplastice eliberate depinde de cum sunt sortate hainele, de setările mașinii de spălat, de alegerea detergenților adecvați și de utilizarea tehnologiilor eficiente pentru captarea microfibrelor.

Țesăturile cu împletitură largă și cele pufoase eliberează mai multe microfibre decât materialele țesute strâns. Deși bumbacul și lâna generează, de asemenea, microfibre, impactul lor asupra mediului este mai mic. Studiile arată că prima spălare a unui articol vestimentar nou produce cea mai mare cantitate de microfibre. Pentru a minimiza efectele adverse, se recomandă spălarea hainelor noi separat, utilizarea unui sac special pentru articolele sintetice și sortarea acestora după tipul de material, nu doar după culoare.

Temperaturile ridicate favorizează desprinderea fibrelor sintetice, așa că se recomandă utilizarea apei reci și a unui ciclu de spălare mai scurt, când este posibil. O centrifugare moderată ajută la protejarea integrității țesăturilor, iar o mașină de spălat încărcată complet reduce frecarea hainelor, limitând astfel uzura și eliberarea microfibrelor.

O cantitate excesivă de detergent determină eliberarea de microfibre în plus. Se recomandă utilizarea dozei minime necesare. Balsamul de rufe ar trebui evitat, iar detergenții lichizi sunt preferați celor pulberi pentru o mai bună dizolvare și reducerea frecării între haine. Produsele special concepute pentru protecția țesăturilor pot contribui la limitarea eliberării microfibrelor în timpul spălării.

Pentru a preveni poluarea apei cu microfibre, există diverse soluții care captivează particulele în timpul spălării:

• Filtre externe – pot reține până la 90% din microfibre, conform studiilor, dar necesită curățare periodică, iar particulele colectate trebuie eliminate la deșeuri solide, nu în canalizare. Prețul mediu al unui astfel de filtru este de aproximativ 150 de dolari;
• Săculețe de protecție pentru hainele sintetice – dintr-un material care nu se degradează, aceste produse pot capta aproximativ o treime din microfibrele eliberate, fiind ideale pentru articolele sintetice și delicate;
• Bilă de captare a microfibrelor – creată pentru a reține microfibrele eliberate în timpul spălării, captează 25-30% din fibre, dar nu este recomandată pentru țesăturile cu împletitură largă.

Franța a devenit prima țară care va obliga introducerea filtrelor pentru microfibre în toate mașinile de spălat noi începând cu 2025. Australia va implementa o măsură similară din 2030. Un studiu economic realizat de The Nature Conservancy arată că adăugarea acestor filtre ar crește costul mașinilor de spălat cu doar 14-20 de dolari per unitate.

Uscătoarele electrice consumă multă energie și contribuie la eliberarea microplasticelor în aer. O alternativă ecologică este uscarea naturală a hainelor, atunci când condițiile permit. Articolele sintetice ar trebui ferite de expunerea directă la soare pentru a preveni deteriorarea. Dacă se utilizează un uscător electric, filtrul și sistemul de ventilație trebuie curățate periodic pentru a preveni acumularea de fibre. Bilele speciale de uscare pot ajuta la reducerea electricității statice și limitarea uzurii hainelor.