„Românii din diaspora se confruntă adesea cu sentimente de izolare, dor profund și vinovăție”. Regina Maria introduce un program de terapie pentru românii care locuiesc în străinătate.

Românii din afara țării trăiesc între două lumi: una în care au făcut sacrificii și alta în care se simt vinovați, luptând cu dorul de „acasă” și dorința de a construi o viață mai bună. Astfel, psihoterapeutul Alexandra Ivan discută despre crizele emoționale cu care se confruntă aceștia, cum ar fi epuizarea invizibilă și vinovăția care îi afectează, precum și modul în care terapia – inclusiv cea online – le poate oferi un mediu sigur pentru a-și regăsi echilibrul.

Pentru românii care locuiesc în afaceri externe și simt nevoia de a vorbi cu cineva, există acum posibilitatea de a avea o discuție cu un psihoterapeut care le poate înțelege cultura și dificultățile. Rețeaua Regina Maria a implementat un serviciu de psihoterapie online special pentru diaspora, cu programări adaptate la diferitele fusuri orare și accesibil de oriunde.

Deși sunt departe, românii din diaspora se simt mai aproape de „acasă” dar se simt adesea distanțați. „Acasă” s-a transformat pentru milioanele de români din lumea întreagă într-un concept instabil: reprezintă locul de unde au plecat cu speranță și nostalgie, dar pe care îl privesc uneori cu frustrare sau un sentiment de neapartenență. Recent, evoluțiile politice au amplificat distanța dintre cei rămași în România și cei plecați – o prăpastie plină de valori diferite, așteptări și dureri nerostite. Dar ce trăiește, cu adevărat, un român care locuiește departe de familie și de obiceiurile familiare? Ce înseamnă dorul în terapie, vinovăția față de cei rămași acasă și epuizarea de a fi „cel care ia grijă de familie”, dar care nu mai găsește locul să se simtă parte din comunitate?

Am discutat cu Alexandra Ivan, psihoterapeut sistemic și analist tranzacțional, despre nevoile emoționale reale ale românilor din diaspora (foto) și despre cum putem să-i înțelegem mai bine pe cei pe care, adesea, îi judecăm fără a cunoaște circumstanțele prin care trec. „Românii din străinătate se confruntă adesea în terapie cu sentimente de izolare, dor profund, vinovăție și confuzie identitară”, spune ea. „Munca intensă, adaptarea forțată și grija constantă pentru cei rămași acasă generează un amalgam emoțional care solicită un mediu sigur pentru procesare și vindecare.”

Dorul: o suferință continuă, nu o simplă nostalgie.

Pentru mulți români plecați, dorul se transformă dintr-o simplă emoție într-o suferință constantă, atrage atenția Alexandra Ivan. În cadrul sesiunilor de terapie, această stare se manifestă adesea prin insomnii, apatie, episoade de tristețe sau un sentiment de gol lăuntric. Problema nu constă doar în absența familiei sau a locurilor dragi, ci în pierderea unor repere afective esențiale.

„Dorul este o emoție profundă, adesea manifestată sub formă de tristețe cronică, insomnie, apatie sau senzația unor goluri interioare”, explică Alexandra Ivan. „Nu reprezintă doar o nostalgie, ci o durere emoțională reală ce, dacă nu este tratată, poate conduce la tulburări de anxietate sau depresie.”

Vinovăția față de cei lăsați în urmă: „Îi ajut financiar, dar mă simt îndatorat emoțional.”

O altă provocare majoră cu care se confruntă românii care locuiesc în afaceri externe este legată de sentimentul de vinovăție. O vinovăție profundă, mai ales pentru cei cu părinți vârstnici sau bolnavi. Plecarea a fost o alegere rațională – căutând o viață mai bună și stabilitate financiară –, dar emoțional a lăsat răni profunde.

Mulți se simt prinși între două lumi: una în care trebuie să fie productivi, muncitori și optimiști, și cealaltă, interioară, în care se auto-acuză că nu sunt alături de cei dragi „când ar fi necesar”. „Vinovăția este un subiect frecvent, însoțită de durere și un profund sentiment de neputință: «Am plecat pentru o viață mai bună, dar mă simt rău că nu sunt lângă ei.»” Psihoterapeuta menționează că unii clienți tind să se auto-învinovățească sau să compenseze printr-o susținere financiară, dar suferind emoțional de un sentiment de restanță. Terapia poate transforma această vinovăție în compasiune pentru sine și ajută să găsească modalități realiste de reconectare: apeluri frecvente, vizite programate, dialoguri oneste, chiar și de la distanță.

Epuizarea tăcută: când succesul te lasă fără energie pentru a trăi.

Burnout-ul în rândul celor plecați este diferit de cel al românilor care au rămas în țară. Aici, problema nu se leagă doar de volumul de muncă, ci de conceptul de sacrificiu nesfârșit: muncesc mult, uneori pe multiple fronturi, fiind convinși că acesta este „prețul corect” pentru binele familei.

„Burnout-ul celor din diaspora este adesea nediagnosticat”, avertizează Alexandra Ivan. „Pe parcurs, pot apărea epuizare cronică, iritabilitate, sentimentul de inutilitate sau vid interior.” Pe termen lung, acest tip de epuizare poate duce la depresii, probleme fizice sau rupturi în relații. Mulți ajung să ceară ajutor terapeutic, simțindu-se iritați, goi emoțional, având impresia că oricât s-ar strădui, nu este suficient. Terapia începe prin validarea acestor eforturi și progresează spre stabilirea unor limite sănătoase și redefinirea conceptului de succes: nu doar financiar, ci și în privința bunăstării sufletești.

Alegerile din 2025 aduc în prim-plan o ruptură veche.

Alegerile prezidențiale din 2025 au aprofundat o fisură ce exista de mult timp: distanța psihologică, emoțională și valorică între cei plecați și cei care au rămas. Mulți români din afaceri externe s-au simțit judecați sau excluși din discuțiile publice, deși trăiesc în democrații bine funcționale și au o viziune diferită asupra statului, drepturilor și viitorului.

Experta Alexandra Ivan subliniază că aceste diferențe sunt normale atunci când trăim în culturi diversificate, dar dacă nu sunt gestionate empatetic, pot duce la rupturi ireparabile. „Cei plecați adoptă adesea norme și valori ale societății în care se află, pe când cei rămași își păstrează cultura de origine. Această distanțare valorică poate provoca conflicte familiale, neînțelegeri și ruperi emoționale.”

În spatele acestei rupturi nu se află doar divergențe politice, ci zeci de ani de acumulări emoționale: sentimentul că, deși contribuie financiar, cu voturi și povești de succes, diaspora se află într-o zonă gri – nici complet acceptată, nici pe deplin iertată pentru plecarea sa. „Judecățile și comparațiile sunt capcane frecvente”, afirmă Alexandra Ivan. „Cei care locuiesc în străinătate nu trăiesc neapărat visul idealizat de acasă și nu au abandonat valorile lor. Atunci când aceste nuanțe sunt trecute cu vederea, relațiile se degradează în tăcere. România devine o amintire, nu un loc de întoarcere.” Ascultarea autentică, fără reproșuri și fără comparații, rămâne singura punte reală între aceste două lumi care au evoluat diferit.

Între două lumi, fără un loc stabil: criza identitară a celor din diaspora.

„Mulți români din diaspora simt o stare de «nici aici, nici acolo». Trăiesc între două lumi, fără a se integra pe deplin în niciuna” – așa își descriu clienții lor sentimentul de dezrădăcinare. Ei nu se simt integrați complet în țara în care locuiesc, dar nici România nu mai pare a fi „acasă”. Această „suspendare” între aceste realități poate genera o criză identitară cu repercusiuni majore asupra stabilității lor emoționale.

„Această discrepanță generează o formă de doliu – pentru viața imaginară și neîmplinită”, explică Alexandra Ivan. „Frustrarea, rușinea, sentimentul eșecului și auto-înstrăinarea devin prevalente.” Prin sesiuni terapeutice, ajută persoanele să-și accepte diversitatea – să nu se forțeze să se alinieze unei culturi unice, ci să-și dezvolte o identitate flexibilă, îmbinând atât rădăcinile, cât și ramificațiile. A-ți înțelege identitatea nu presupune o alegere, ci capacitatea de a integra tot ceea ce te definește.

Prezența autentică, nu perfecțiunea – esențială, chiar și de la distanță.

Copiii lăsați acasă constituie una dintre cele mai dureroase teme discutate în sesiuni, afirmă Alexandra Ivan. „Părinții experimentează un amestec de dor, vinovăție și frică. Se simt uneori inutili sau emoțional deconectați.”

Pentru părinții care au lăsat copiii acasă, dorul devine insuportabil. Acești părinți soferind adesea de un sentiment acut de inutilitate și distanțare emoțională.

Totuși, relația nu este complet pierdută. „Nu perfecțiunea contează, ci prezența autentică – chiar și de la distanță”, spune ea. Copiii, indiferent de vârstă, au nevoie de sentimente sincere, comunicare constantă și manifestări de afecțiune – nu doar de resurse financiare.

Singurătatea culturală: absența unei comunități care să înțeleagă.

Pe lângă dor și vinovăție, românii din diaspora resimt o formă subtilă, dar dureroasă de izolarea culturală. „Este o formă profundă de solitudine – absența unui mediu în care cineva să se simtă întreg, în limbaj, obiceiuri, ritualuri și chiar umor.” Este sentimentul că nu există niciun loc unde se simt înțeleși în întregime.

Această izolare poate conduce la depresie, confuzie și lipsa de sens. Psihoterapia – mai ales când este efectuată cu un specialist care împărtășește aceeași cultură – poate deveni un cadru de reacomodare, oferind o înțelegere profundă. „Terapia online cu terapeuți români permite un spațiu familiar, unde clientul nu simte nevoia să-și traducă experiențele”, adaugă Alexandra Ivan.

Judecăm, dar nu întrebăm: cum îi putem înțelege mai bine.

Mulți dintre cei plecați simt că nu sunt ascultați. Că sunt văzuți ca trădători, privilegiați sau „plângăcioși” – în funcție de context. Totuși, realitatea este mai complexă.

„Relațiile se repară prin implicarea activă, prin a întreba, nu prin a face reproșuri. Uneori, o simplă întrebare – «Cum te simți?» – poate transforma dinamicile relației”, afirmă Alexandra Ivan. Judecățile rapide și comparațiile nejustificate reprezintă obstacole în calea reconectării.

Când „acasă” nu mai este un loc… ci o stare.

Pentru mulți români din afară, „acasă” nu reprezintă o adresă sau un oraș din România. Devine o stare interioară, creată oriunde. „Poate fi în limba în care visăm, în relațiile care ne oferă sprijin emoțional, în ritualurile zilnice care aduc liniște”, spune Alexandra Ivan.

Această psihoterapeuți lucrează cu românii din afaceri externe prin sesiuni online, oferindu-le un spațiu sigur în care să fie înțeleși nu doar prin cuvinte, ci și prin contextul lor cultural și emoțional. Pregătită în psihoterapie sistemică, analiză tranzacțională și hipnoterapie, Alexandra Ivan consideră că procesul de vindecare începe adesea cu o întrebare simplă și o prezență autentică: „Când o persoană reușește să fie bine cu sine, poate duce acel „acasă” cu ea, oriunde s-ar afla.”

Pașii necesari pentru a accesa terapia online prin noul program lansat de Regina Maria.

Dacă ești în străinătate și resimți nevoia de suport emoțional, poți accesa serviciul de psihoterapie online oferit de Regina Maria, destinat românilor din diaspora. Iată cum poți proceda:

1. Accesează pagina campaniei: vizitează www.reginamaria.ro/diaspora-campanie sau programează-te pe Whatsapp, la 0739 712 423.

2. Alege tipul de terapie potrivit: poți opta pentru psihoterapie individuală, de cuplu sau familială, în funcție de nevoile tale.

3. Completează formularul de înscriere: oferă informațiile tale de contact, indicând fusul orar și preferințele de programare. Un reprezentant Regina Maria te va contacta pentru confirmare.

4. Conectează-te online: sesiunele se desfășoară prin videoconferință, în limba română, cu psihoterapeuți care înțeleg realitățile vieții în diaspora. Disponibilitate flexibilă și intimitate garantată.

Nu mai trebuie să te întorci acasă pentru a fi ascultat. Acum ai suport, chiar și de la distanță.