O femeie însărcinată poate dezvolta diabet gestational, iar acest lucru poate persista în timp ca o afecțiune cronică. Un test eficient poate identifica problema din timp și permite intervenții rapide.

Diabetul gestational reprezintă o problemă de sănătate serioasă care necesită acțiune promptă; nașterea nu încheie riscurile. Femeile afectate au șanse crescute să dezvolte diabet zaharat de tip 2 în anii următori, însă screeningul postnatal, în intervalul 4–12 săptămâni după naștere, poate face diferența între prevenție și diagnosticul tardiv.

În România, aproximativ 8% dintre gravide primesc diagnosticul de diabet gestational, o tulburare a metabolismului glucozei care apare în mod obișnuit în al doilea sau al treilea trimestru.

La majoritatea femeilor, glicemia se normalizează după naștere, dar riscul pentru diabetul de tip 2 rămâne ridicat. La scară internațională, cercetările arată că femeile cu DG au un risc mult mai mare de a dezvolta DZ2 în anii următori.

Ghidurile recomandă testarea țintită la 4–12 săptămâni după naștere și monitorizare pe termen lung. În România există studii despre prevalența diabetului gestational, însă lipsesc analize sistematice care să urmărească evoluția către diabetul de tip 2, o zonă în care prevenția și supravegherea atentă pot schimba cursul bolii.

Un risc semnificativ crescut de diabet de tip 2

În ceea ce privește tranziția către diabetul de tip 2 după o sarcină afectată de diabet gestational, sintezele majore indică o creștere de aproximativ 10 ori a riscului față de femeile fără această problemă de sănătate. Proporția celor care dezvoltă efectiv DZ2 variază în funcție de durata urmăririi: estimările clinice indică intervale între 15% și 50–60% în primii 10 ani, în funcție de vârstă, greutate, alăptare și stil de viață.

Femeile cu antecedente de diabet în sarcină par să aibă un risc de aproape 10 ori mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 decât cele care nu au avut valori glicemice crescute în timpul sarcinii. Importanța acestui risc subliniază faptul că programarea controalelor postnatale nu este opțională.

Testul care poate identifica din timp diabetul de tip 2

Testul de toleranță la glucoză cu administrare de 75 g ( OGTT ) este investigația-cheie recomandată după naștere. Poate fi efectuat în România, este ușor de realizat și poate detecta diabetul zaharat de tip 2 la o femeie care a născut recent și care a avut diabet gestational. Este o evaluare a modului în care organismul gestionează glucoza.

Pentru testare, se recoltează sânge după ce persoana a fost în post alimentar (de obicei 8–14 ore), apoi se administrează 75 g de glucoză dizolvată într-un lichid, iar glicemia se verifică din nou după 1 oră și după 2 ore.

Testul poate identifica intoleranța la glucoză sau diabetul care nu este evident doar prin glicemia de repaus.

Când, cum și cât de des se efectuează screeningul

Specialiștii indică faptul că fereastra optimă pentru depistarea tulburărilor glicemice după diabetul gestațional este între 4 și 12 săptămâni după naștere. ADA recomandă OGTT cu 75 g în acest interval, urmat de monitorizare periodică cu teste glicemice (HbA1c, glicemie la repaus sau OGTT) la fiecare 1–3 ani, în funcție de risc. Sensibilitatea OGTT la 4–12 săptămâni este mai ridicată pentru semnalarea tulburărilor timpurii ale metabolismului. NICE propune în mod practic o glicemie la repaus între 6 și 13 săptămâni, apoi evaluări anuale cu HbA1c; ambele abordări sunt valabile, dar implică resurse diferite.

În literatura românească din ultimii ani se concentrează în principal pe prevalența diabetului gestational și pe complicațiile materno-fetale ale sarcinii. Lipsesc însă studii naționale care să raporteze incidența pe o fereastră de 5–10 ani. Această lacună de date amplifică valoarea recomandărilor internaționale și a rutinei de monitorizare aplicate local.

De ce se insistă pe testarea timpurie? Pentru că rata de prezentare la 6–12 săptămâni este, în multe sisteme de sănătate, redusă, iar amânarea controalelor poate amâna diagnosticul și intervenția. Studii recente arată că efectuarea testului încă din maternitate, imediat după naștere, poate crește semnificativ numărul femeilor evaluate, fără a afecta acuratețea rezultatelor. În practică, însă, majoritatea pacientelor vor efectua testul în ambulatoriu — motiv pentru care programarea și coordonarea cu medicul de familie sau diabetologul sunt esențiale.

Plan pentru primul an după naștere pentru o femeie cu diabet gestational

• Între 4 și 12 săptămâni post-partum: programează screeningul recomandat. Dacă urmezi ADA, solicită OGTT 75 g conform protocoalelor pentru persoane negravide; dacă te bazezi pe schemele NICE, o glicemie la repaus la 6–13 săptămâni este acceptată, cu HbA1c ulterior dacă prima testare s-a efectuat mai târziu. Este important să nu omiți controlul din primele luni. Dacă rezultatul este normal, stabilește cu medicul un plan de re-testare la 1–3 ani (mai des dacă există factori de risc – indicele de masă corporalăridicat, istoric familial, necesar de insulină în sarcină). Încorporează în plan obiective realiste privind greutatea, somnul și reducerea stresului, deoarece toate acestea influențează metabolismul glucozei. Alăptarea poate conferi un profil glicemic matern mai favorabil în primele luni; solicită sprijin de la medicul neonatolog sau de la specialistul în lactație. Dacă apare prediabetul, nu amâna intervențiile: ADA recomandă modificări intense ale stilului de viață (dietă echilibrată, minimum 150 de minute de mișcare moderată pe săptămână și exerciții de forță de două ori pe săptămână). Se poate lua în calcul și Metforminul, decizia fiind luată în colaborare cu diabetologul, în special dacă alăptați sau aveți comorbidități. Colaborați pe termen lung: oricare ar fi rezultatul inițial, continuați monitorizarea factorilor cardiometabolici (tensiune arterială, lipide, circumferința abdominală). Vizând o scădere treptată în greutate, mențineți un program regulat de somn și planificați mesele pentru a evita vârfurile glicemice. Revenind la controalele de rutină, aveți în vedere că prevenția diabetului de tip 2 după diabetul gestational este un parcurs pe termen lung, cu pași mici și constanți.