Metoda prin care un grup de cercetători și antreprenori încearcă să oprească topirea ghețarilor din Arctica, în timp ce experții avertizează asupra potențialelor riscuri
Pe fondul reducerii constante a gheții marine arctice, cauzată de creșterea temperaturii globale ca urmare a arderii combustibililor fosili, un grup format din oameni de știință și antreprenori propune o soluție inovatoare prin utilizarea pompelor pentru a reîngheța Arctica. Scopul ambițios este de a îngroșa gheața pe o suprafață de peste 100.000 de kilometri pătrați în această regiune, deși cercetătorii subliniază riscurile care pot apărea, așa cum este raportat de surse de încredere.
Diminutivarea gheții marine arctice este o consecință a incendiilor provocate de combustibilii fosili, iar din anii 1980 până în prezent, volumul acelei gheți groase și multianuale a fost redus cu 95%, ceea ce ar putea duce la o vară fără gheață în Arctica începând cu 2030.
În mediu de temperaturi extreme din Arctică canadiană, echipe de cercetători și antreprenori își desfășoară studiile cu curajos, efectuând găuri în gheața marină pentru a pompa apa de mare de dedesubt și a o îngheța la suprafață. Proiectul britanic Real Ice își desfășoară activitatea în Cambridge Bay, un sat mic din Nunavut, în încercarea de a demonstra capacitatea de a restabili gheața marină.
Mecanismul controversat al planului de reînghețare arctică
La începutul anului, echipa a început testele în Cambridge Bay, acoperind aproximativ 4.000 de metri pătrați și adăugând o grosime medie de 20 de centimetri între ianuarie și mai. În urma primei etape de testare, s-au observat îmbunătățiri, iar în noiembrie au început noi teste pe o zonă extinsă de 40.000 de metri pătrați.
Obiectivul final este să îngroșeze gheața pe o suprafață de 100.000 de kilometri pătrați, ceea ce ar contribui la încetinirea pierderii de gheață pe timpul verii și, astfel, ar aborda criza climatică provocată de activitățile umane.
Această inițiativă face parte dintr-o serie de propuneri de geoinginerie menite să ajute la conservarea regiunilor polare fragilizate și implică metode variate, de la instalarea unor structuri subacvatice până la dispersarea de particule pentru a reflecta lumina solară.
Pierderea gheții marine reprezintă o problemă globală, deoarece suprafața sa albă reflectă căldura solară, iar odată cu topirea acesteia, oceanul absorbe mai multă energie solară, perpetuând un ciclu vicios de încălzire globală.
Planul echipei de experți implică utilizarea pompelor submersibile electrice pentru a aduce apa sărată la suprafață, unde aceasta se îngheață, formând un nou strat de gheață. Această metodă ar putea contribui la creșterea gheaței și la îndepărtarea zăpezii de pe suprafața gheții, sporind astfel dezvoltarea gheaței marine.
Testele de teren desfășurate în Arctica au avut loc timp de aproape doi ani, cu primele experimente având loc în Alaska. În noul an, echipa va reveni pentru a evalua rezultatele și a monitoriza volumul de gheață generat.
Planul de viitor este de a automatiza întregul proces prin utilizarea dronelor subacvatice alimentate cu hidrogen verde, care ar putea crea perforații în gheață cu ajutorul unor burghie speciale. Este anticipat un număr semnificativ de drone care să fie utilizate strategic pentru a evita perturbarea ecosistemului.
Estimarea costurilor pentru îngroșarea gheții pe 100.000 de kilometri pătrați
Conform estimărilor, costurile forțării procesului de îngroșare a gheții pe o astfel de suprafață s-ar situa între 5 și 6 miliarde de dolari anual, o sumă considerată suficientă pentru a aduce o schimbare semnificativă.
Criticile aduse inițiativei și riscurile asociate cu metoda de îngroșare a gheții
Unii cercetători exprimă îngrijorări legate de eficiența metodei propuse și avertizează că aceasta ar putea distrage atenția de la soluțiile esențiale pentru combaterea schimbărilor climatice. Totuși, echipa susține că soluția se inspiră din procesele naturale și reprezintă o ultimă oportunitate de a salva un ecosistem amenințat.
Jennifer Francis, cercetătoare senioră, afirmă că este posibil ca gheața să devină mai groasă și mai reflectorizantă în jurul zonelor afectate de pompele utilizate, dar rămâne întrebarea dacă această creștere va avea un impact semnificativ asupra crizei climatice.
Alți experți, cum ar fi Liz Bagshaw, avertizează că scala soluției este discutabilă din punct de vedere ecologic și etic, subliniind riscurile posibile pentru această regiune vulnerabilă.
Într-un raport recent, cercetătorii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la geoinginerie, menționând posibilele efecte neprevăzute și impactul prezenței umane asupra Arcticii.
Ceccolini recunoaște potențialele schimbări de mediu care ar putea decurge din proiect, dar este de părere că impactul total va fi minim.
Viitorul acestui proiect va depinde de eficiența metodei de îngroșare a gheții și de lipsa efectelor secundare adverse.
“Fiecare acțiune are un impact”, a concluzionat Ceccolini. “Problema este că consecințele vor fi mult mai grave dacă alegem să nu acționăm”, susține el.
