Niet Griselda – Vergara. Niet Gentleman Guy Ritchie. Pe Netflix. Da, "The Regime" cu Kate Winslet pe HBO Max
După multe ore petrecute vizionând seriale, m-am decis să îmi exprim nemulțumirea. În ciuda hype-ului creat, am descoperit că „Griselda” și „The Gentleman”, disponibile pe Netflix, nu au fost pe măsura așteptărilor mele. Ambele sunt superficiale și previzibile. În contrast, pe HBO Max am găsit „The Regime”, un serial captivant care m-a impresionat.
În „Griselda”, o avem pe Sofía Vergara în rolul principal, iar tematica serialului asupra unei femei lider în lumea interlopă ar putea suna intrigant. Totuși, execuția lasă de dorit; scenele sunt șablonizate, dialogul este slab, iar acțiunea pare lipsită de creativitate. Vergara, cu un machiaj exagerat, aduce o tristețe involuntară personajului.
Referitor la „The Gentleman”, care este semnat de Guy Ritchie, am constatat aceeași superficialitate. Deși este un film cu un stil distinct, lipsa de originalitate se simte. Povestea despre o rețea de droguri și conflictele între grupuri sunt previzibile, iar umorul sarcastic devine obositor.
În contrast, Kate Winslet din „The Regime” oferă o interpretare surprinzătoare. Acest serial creează o lume utopică și intrigantă, având la bază povestea unei tinere care își ucide tatăl și devine dictatoare. Abordarea sa este unică, fiind preocupată de calitatea aerului din jur.
Aici intervine o mare diferență între „Griselda”, „The Gentleman” și „The Regime”: ideea. Personajul interpretat de Kate Winslet este într-o continuă căutare de aer curat, un simbol al dilemelor contemporane.
Aceasta reprezintă ceva mai profund. Celelalte producții oferă aceeași temă reîncălzită despre traficul de droguri și conflictele generate de aceasta. Ritchie folosește sarcasmul, ceea ce afectează negativ narațiunea.
În schimb, dictatoarea jucată de Kate Winslet nu este o figură cinică, ci o eroină complexă. Ea caută control și siguranță, având un slujitor care îi monitorizează umiditatea, dând o notă de ironie situației.
Acest serial ne invită să reflectăm asupra contextului în care trăim. Ne regăsim în bulele noastre personale, având dileme legate de calitatea mediului înconjurător. „The Regime” nu este despre un regim îndepărtat, ci despre realitatea noastră cotidiană.
Am ajuns să ne conducem viețile într-un mod dictatorial, folosind aplicații pentru a ne organiza, dar care de fapt contribuie la o gândire captivă. Sistemul exact pe care l-am creat dă naștere unor monstruozități.
Slujitorul-personaj devine un vindecător, demonstrând cum unele soluții simple pot deveni iluzorii. Dictatoarea caută cu disperare o formă de securitate, ascunzându-se de trecut.
Regina mea caută un control general asupra oamenilor, dorind să-și răspândească propriile idei. Ea aspiră la o schimbare care să o protejeze, dar, în esență, perpetuează o dictatură.
Analogic, povestea devine captivantă. Reflectăm asupra obsesiei noastre pentru cifre și statistici, fiind ușor păcăliți de soluții aparent simple. Legitimizăm idei care sunt, de fapt, doar iluzii.
În concluzie, poveștile precum „Griselda” sau „The Gentleman” nu mă impresionează, în timp ce „The Regime” aduce o perspectivă provocatoare, fiind o veritabilă explorare a dictaturii.
.
