Nu este vorba despre mândria de a fi român, ci despre demnitate. Populismul nu se combatem cu teama de emoțiile colective.

Forțele pro-europene și centriste au rolul, în următoarele două săptămâni, până la al doilea tur al alegerilor, de a formula un nou discurs național. Acesta trebuie să evite capcana demofobiei, unde frica de votul popular este considerată un efect al retoricii radicale, conform cercetătoarei Mihaela Herbel. Victoria nu rezultă din disprețul față de emoțiile colective, ci din abilitatea de a genera emoții opuse.

• Mihaela Herbel, doctor în relații internaționale (2012), a obținut titlul la Universitatea Babeș-Bolyai. A predat la Facultatea de Istorie și Filosofie a UBB și a fost Robert Bosch Junior Fellow la Institut für die Wissenschaften vom Menschen (2011-2012) din Viena. În prezent, este cercetător independent în domeniul relațiilor internaționale.

Întrebarea esențială

După prima rundă a alegerilor prezidențiale, finala aduce în competiție un candidat izolaționist și unul centrist, influențând nu doar parcursul României, ci și scrutinele din regiune: alegerile parlamentare din Republica Moldova din vară, votul legislativ din Ungaria din primăvara lui 2026, și prezidențialele din Turcia, programate pentru 2028. Regiunea se confruntă cu o tendință de autocratizare, un proces care durează de două decenii.

România își va alege președintele în următoarele două săptămâni, context în care se ridică întrebarea crucială: ce fel de țară dorim să construim după 18 mai? Avem de ales între unitate națională și diviziune, situație în care ne aflăm deja din noiembrie anul trecut.

Primul argument este că forțele centriste și pro-europene trebuie să creeze un nou discurs național care să evite frica de votul popular influențat de retorica radicală.

Al doilea argument susține că noul discurs ar trebui să se concentreze pe demnitatea de a fi român, nu pe mândria națională exploatată de populiști. Definiția Ece Temelkuran afirmă că mândria este divizivă, pe când demnitatea este incluzivă, fără a umili pe alții.

Al treilea argument constă în faptul că acolo unde campaniile populiste bazate pe mândrie sunt contrabalansate de cele bazate pe demnitate, ultima a avut succes. Un exemplu pertinent este campania pentru Primăria Istanbulului din 2019.

Populismul - mândrie națională și politizare

Populismul este o ideologie flexibilă, care împarte societatea în elite și popor. Cas Mudde consideră că populismul susține că politica ar trebui să reflecte voința majorității. Forța populismului global derivă din simplificarea dihotomică „noi” versus „ei”.

La nivel național, elitele sunt identificate cu politicienii tradiționali considerați vânduți intereselor externe. La nivel internațional, aceasta se traduce prin opoziția între elite transnaționale și popoarele statelor-națiune. Populiștii promit o „democrație suverană”, concept asociat cu politici de dreapta, în speță suveranismul.

Acest suveranism se transformă în capital electoral prin două metode: reactivarea tradițiilor naționaliste și politizarea domeniilor tehnocratice, cum ar fi politica externă. Există o politizare atât națională, cât și societală. În ceea ce privește populismul, reînvigorarea mândriei naționale este un aspect discutat pe scară largă în România.

Factorii de succes ai populiștilor

Populismul își trage succesul din prezenta ambelor forme de politizare. De exemplu, AUR și liderul său, George Simion, promovează o politizare națională contondentă față de UE și NATO, dar recunosc apartenența României.

În contrast, discursul lui Călin Georgescu se încadrează în politizarea societală, contestând apartenența României la UE și NATO pentru a promova un suveranism integral.

Așadar, contracararea succesului electoral al populiștilor este complicată, bazându-se pe dihotomia elite versus popor, reactivarea tradițiilor naționaliste și pe politizarea subiectelor până acum depolitizate.

Capcana anti-populismului

Anti-populismul, un domeniu de studiu emergent, se referă la opoziția față de populism din partea unor categorii privilegiate socio-culturale. Acest fenomen poate concentra eforturile pe denunțarea extremismului.

Riscurile anti-populismului se manifestă prin accentul pe tehnicalitatea politică, sugerând că anumite domenii sunt prea complexe pentru a fi înțelese de public. Totodată, poate conduce la demofobie, adică teama de voința populară.

O altă strategie anti-populistă este mobilizarea „oamenilor buni”, însă această abordare riscă să despărțească și mai mult masa de elite.

Efectele demofobiei sunt vizibile în campania electorală românească, inclusiv invocarea tehnicalității și demonizarea alegătorilor populisti.

Demofobia adâncește ruptura dintre elite și popor, esența discursului populist. Victoriile electorale în al doilea tur depind de atragerea alegătorilor populisti, lucru pe care demofobia îl face vârf.

De ce nu mai funcționează europenismul?

Forțele centriste trebuie să ofere o alternativă la mândria națională promovată de populiști. Rezultatele primelor alegeri arată că europenismul nu mai susține reformiștii în alegeri, din cauza scăderii sale de popularitate.

Această situație subliniază necesitatea de a aborda temele populiste cu o strategie proprie, mai ales în fața electoratului român care traversă condiții socio-economice dificile.

Demnitate vs. mândrie

Esențială este implementarea demnității naționale în termen liberali. Exemplul Turciei arată că forțele centriste pot înfrunta populismul prin demnitate.

Ece Temelkuran oferă o distincție între mândrie și demnitate: mândria divizează, în vreme ce demnitatea unifică. E important ca inegalitățile să nu submineze demnitatea.

Colaborarea între diferite categorii sociale, așa cum a demonstrat Temelkuran cu muncitorii de la salubrizare, poate rezulta în sprijin și solidaritate și ar putea fi un model viabil pentru centrismul românesc.

Exemplul Istanbulului

Ekrem İmamoğlu a câștigat primăria Istanbulului în 2019 printr-o campanie bazată pe conceptul de „iubire radicală”. Aceasta strategie a fost o reacție anti-populistă la discursul polarizant al AKP.

Campania sa, gestionată de un publicitar talentat, și-a folosit emoțiile colective ca antidot împotriva fricii. O abordare axată pe iubire și respect a fost cheia succesului.

Centrismul românesc ar trebui să învețe din modelul Istanbului, promovând demnitatea ca esență a campaniei lor.

Reumanizarea politicii

Al doilea tur al alegerilor din România necesită resemnificarea centrismului în fața populismului. Propunerea de a reumaniza politica se bazează pe emoții ca demnitatea și iubirea.

Strategia electorală trebuie să vizeze construirea de poduri între diverse grupuri sociale, fără a ataca candidatul populist, ci concentrându-se pe respect reciproc și problemele cotidiene.

Acest impas poate fi o oportunitate de a reafirma demnitatea națională nu doar ca slogan, ci ca o promisiune de incluziune și bună guvernare.

Tabăra pro-europeană are oportunitatea de a construi o alegere clară pentru cetățeni pe 18 mai, subliniind demnitatea și respectul ca fundament al viitorului național.