Nu noi am destabilizat bugetul public și nu noi suntem primii urmăți de sancțiuni; eu și colegii mei am organizat meditații gratuite, din inimă, pentru ca elevii să-și asigure succesul la BAC; așa arată începutul anului școlar prin ochii profesorilor

Profesorul cu 46 de ani în învățământ spune că elevii nu poartă nicio vină, iar întreaga viață ne-am dedicat copiilor și nu merităm să fim tratați în acest mod. El are 69 de ani și continuă să predea, pentru că îi pasă de generațiile ce urmează. Lângă el, o profesoară din Craiova subliniază o realitate pe care autoritățile nu o văd: anul trecut am strâns bani în clasă ca să cumpărăm o pereche de adidași pentru un copil care venea la școală în papuci în timpul iernii. Cei doi s-au alăturat protestelor împreună cu alte cadre didactice nemulțumite de modificările din educație, menite să taie cheltuielile statului.

Profesorii, aflați în stradă de mai bine de o lună, au anunțat că în 8 septembrie, în prima zi de școală, vor boicota festivitățile. „Elevii vor fi primiți în clase, dar deschiderea oficială nu va avea loc”, spune un profesor de matematică din Titu. Alături de el, o profesoară din București, una din Craiova și un cadru din Slănic explică motivele pentru care, luni 8 septembrie, vor participa la mitingul și la marșul programat pe ruta Piața Victoriei – Palatul Cotroceni.

„Educația nu poate fi negociată” și „Jos Guvernul Bolojan!” au fost strigate de profesorii care au protestat miercuri și joi în fața Executivului, iar aceștia spun că vor continua și vineri. Ei reclamă efectele măsurilor de austeritate impuse prin lege: majorarea normei didactice, reducerea cu peste 50% a plății cu ora, comasarea unităților de învățământ, creșterea numărului de elevi la clasă și riscul eliminării titularizării.

În Piața Victoriei am discutat cu patru cadre didactice care au ieșit în stradă. Fiecare povestește cum se vede școala din interior și de ce au decis să boicoteze începutul anului şcolar.

Muncești o viață întreagă pentru grade, iar apoi totul pare să se șteargă într-o clipă

Profesorul Cristian Marinescu predă educație muzicală și artistică la Liceul „Șerban Vodă” din Slănic. Are 69 de ani, dar rămâne activ, pentru că sănătatea îi permite și pentru că „îi pasă de generațiile care vin”.

„La boicot voi participa, însă nu voi merge în București; în Slănic ne-am organizat deja. Sunt aici împreună cu o colegă, reprezentăm ceilalți profesori din liceul nostru. Mulți dintre colegi se tem, deși nu ar avea motiv. Situația este gravă, însă nu e deloc bună.”

Pentru el, principala problemă este „lipsa de respect” pentru munca depusă de profesori: „Mergem ani de zile să îți avansezi gradul și să crești vechimea, iar acum totul pare să fie anulat. Nu e vorba doar despre orele în plus sau despre 20 de ore în loc de 16, ci despre indiferența față de școală. Se vede în rândul copiilor: nu mai sunt interesați de învățătură și pun prioritatea pe „școala vieții”.”

„Au lovit în educație”

După aproape cinci decenii în învățământ, el este revoltat că deciziile se iau fără consultarea celor din sistem. „Am protestat în trecut când se dorea eliminarea titularizării; acum vedem aceleași greșeli: măsuri luate fără consultarea cadrelor. Inspectoratele și ministerul nu ne-au cerut soluții. În loc să se taie fonduri din alte zone, s-au lovit în educație. Școli desființate, copii tot mai puțini, haos în metodologii. Plata cu ora ar trebui majorată; directorii merită să fie degrevați, iar mulți dintre ei ar susține protestul, dar nu se pot exprima.”

În prima zi de școală, „va fi o participare masivă la boicot”, consideră profesorul. „Programul va fi foarte scurt, fără festivisme; elevii vor fi primiți, dar nu vor exista festivități. Părinții înțeleg și ne sprijină.”

„Copiii nu au nicio vină. Noi am muncit o viață pentru ei și nu merităm să fim tratați așa”

Profesorul consideră că măsurile au fost luate în grabă, fără consultări, iar rezultatul este un haos care afectează direct școala și societatea: „Nu am fost întrebați specialiștii înainte de a lua aceste decizii. Este o harababură, s-au tăiat fonduri, s-au mărit taxele, dar nu s-au găsit soluții reale. Probabil se urmărește sărăcirea populației ca oamenii să nu poată protesta. Cred însă că educația trebuie să rămână prioritatea, iar Copiii nu poartă nicio vină, noi am muncit o viață pentru ei.”

„Realitatea pe care Guvernul nu o știe”

Carmen Marcu (58 de ani) predă la Liceul Tehnologic „George Bibescu” din Craiova și are trei decenii și jumătate de experiență la catedră, provenind dintr-o familie de dascăli. Ea a pregătit elevi pentru stagii practice în străinătate și susține că a primit scrisori de felicitare de la companiile unde aceștia s-au angajat.

„Sunt profesor din 1990. Am început cu 18 ore de predare și 34 de săptămâni de școală; acum am 20 de ore și 37 de săptămâni, pentru că așa este structura la liceele tehnologice. Vin dintr-o familie de dascăli – mama învățătoare, tatăl profesor și director – iar eu sunt inginer în domeniul auto, cu două facultăți tehnice, două masterate, cursuri în Franța și zeci de proiecte europene pentru a duce elevii în practică în străinătate. De peste 20 de ani copii mei lucrează în Franța, Spania sau Italia. Am primit confirmări de apreciere, inclusiv de la Ford, unde un sfert dintre angajați au fost elevii mei.”

În toți acești ani a fost și dirigintă, ceea ce i-a permis să vadă cum trăiesc elevii aproape. „Sunt dirigintă încă de la începutul carierei și știu exact cum se situează dificultățile sociale ale copiilor. Din păcate situația este acum dezastruoasă. Am 15 elevi cu burse sociale, iar unii își plătesc căminul și cantina; anul trecut am strâns bani în clasă ca să cumpărăm o pereche de adidași pentru un copil care venea iarna în papuci. Guvernul nu cunoaște această realitate.”

Problemele se agravează și prin lipsa resurselor pentru elevii cu cerințe educaționale speciale: „Avem copii cu CES pe care nu îi putem ajuta din cauza lipsei psihopedagogilor sau a profesorilor itineranți. Ajung să pred pentru elevi de clasa a IX-a la alfabetizare. În plus, clasele sunt prea aglomerate: cum să gestionezi 30–32 de copii într-o clasă?”

„Eu și colegii mei am făcut meditații gratuite, din suflet, ca elevii să ia BAC-ul”

Carmen Marcu insistă că munca profesorilor nu poate fi pusă la îndoială. „Am dedicat o viață acestor copii; am primit recunoaștere din Franța și Spania pentru seriozitatea noastră. Cu toate acestea, ministrul minte când susține că norma didactică a scăzut sau că profesorii trăiesc din meditații. Adevărul este că ne-am oferit meditații gratuite, din inimă, ca elevii să își asigure bacalaureatul.”

„Nu noi am distrus bugetul statului și nu noi trebuie să fim primii pedepsiți. După 34 de ani de muncă, nu e normal să stăm sub umbrela incertitudinii, fără a ști dacă păstrăm posturile. Pe 8 septembrie voi intra în boicot; colegii mei vor face același lucru. Părinții ne susțin: «Știm cât suflet ați depus pentru copiii noștri».”

„Mesajul meu către ministrul Educației și către premier este clar: să-și dea demisia. România are nevoie de oameni serioși, tehnocrați, capabili să gândească pe termen lung. Nu putem accepta ca educația să fie sacrificată. Educația nu e de negociat; fără educație, nu există viitor pentru această țară.”

„Niciodată nu a început școala în această formă”

Sorin Ghițulescu predă matematica în Titu de peste patru decenii, activând la 65 de ani și fiind hotărât să nu se retragă: „ Legătura cu școala și cu realitățile din clasă contează enorm pentru mine.”

Pentru el, cel mai grav obstacol este modul în care au fost impuse măsurile: „Nu am fost consultați; dacă ar fi existat o consultare reală cu profesorii, părinții și elevii, lucrurile ar fi stat altfel. Nu înțeleg de ce ni se impută că am devalizat România pe seama economiilor lui. Se susține că plătile s-au acoperit, dar adevărul este altul.”

Profesorul spune că va fi în stradă pe 8 septembrie, din nou, pentru un miting masiv în Piața Victoriei: „Acum suntem puțini, dar estimăm în jur de 30.000; sperăm să fie alături părinți, elevi și studenți. Elevii vor fi primiți, fără festivități.”

„Statul ar fi trebuit să ne apere, nu să ne lovească”

Despre situația generală a educației, Ghițulescu punctează că performanța nu înseamnă doar o notă în creștere, ci progresul real al fiecărui copil, de la 2, 3, 4 la 5, 6 sau 7. Mulți dintre colegi cred că finanțarea insuficientă subminează viitorul educației, iar ministrul Educației nu este persoana potrivită pentru conducerea sistemului, motiv pentru care solicită demisia.

„Nu trebuia să fim primii sacrificați. Statul ar fi trebuit să ne apere, nu să ne lovească.”

„Nu mai pot”

Ramona, 45 de ani, predă limba franceză într-un liceu din București, cu 23 de ani de experiență, iubește meseria dar situația actuală o obligă să iasă în stradă. Este mamă singură și are un fiu în clasa a XI-a.

„Am ieșit în stradă pentru că sunt nemulțumită de tot ce se întâmplă. Pierd mult la salariu și la plata cu ora, iar ca mamă singură nu pot să mă întrețin nici pe mine, nici pe copil. Anul acesta trebuia să primească bursă și nu mai primește. Pentru el era o soluție importantă. A muncit, are rezultate excelente și se aștepta la bursă. Îmi doresc ca el să aibă o carieră în domeniul său; îl sprijin cât pot, dar în aceste condiții nu mai pot.”

Pentru profesoară, scăderea veniturilor înseamnă în primul rând imposibilitatea de a-și sprijini fiul în parcursul său academic.

Dezamăgirea crește deoarece își urmează vocația: „Predau de 23 de ani; este meseria pe care mi-am dorit-o încă din copilărie. O fac cu dăruire, dar acum sunt foarte dezamăgită.”

Pentru 8 septembrie, planul este clar: vor merge la școală pentru a primi elevii și apoi vor merge în Piața Victoriei: „Dacă elevii și părinții vor să ni se alăture, cu atât mai bine.”

Mesajul pentru ministrul Educației este clar: „I-aș transmite să se gândească: educația nu este de negociat. Un popor responsabil poate fi salvat doar printr-o educație solidă. Ar trebui să exploreze reduceri în alte sectoare, nu în învățământ.”