Pentru economia românească, paradoxul suveranismului politic ar putea indica o pierdere a suveranității în domeniul politicii economice, conform unui economist roman de renume

Investitorii care aleg datoria suverană a României manifestă un comportament mai rațional decât titlurile emoționale din media tradițională sau din cele neconvenționale, conform analizei realizate de Horia Braun Erdei, CEO Erste Asset Management, pe blogul instituției. Într-o democrație, deciziile importante sunt ghidate de votul popular, un aspect subliniat de el.

Populismul adesea promovează emoții în loc de soluții concrete, iar rezultatele alegerilor din România (și din alte țări) arată că electoratul răspunde pozitiv la aceste mesaje emoționale. Într-o democrație, votul și vocea cetățeanului sunt fundamentale pentru deciziile majore.

Existența acestor decizii nu garantează, însă, că ele sunt înțelepte. Conceptul de „înțelepciune a maselor”, discutat de James Surowiecki în bestsellerul său „The Wisdom of the Crowds”, sugerează că estimările grupului pot depăși evaluările individuale pe termen lung.

Există câteva condiții care trebuie să fie îndeplinite pentru a manifesta înțelepciunea maselor

Participanții de pe piețele financiare ar trebui să recunoască faptul că succesul în finanțe depinde de respectarea „vocii pieței”.

Pentru a permite înțelepciunii maselor să se manifeste, trebuie respectate anumite condiții, conforme cu teoriile lui Surowiecki: diversitatea opiniilor, independența acestora, descentralizarea și un mecanism eficient de agregare. Alegerile recente din România și impactul puternic al rețelelor sociale, care răspândesc mesaje emoționale în loc de soluții raționale, pun la îndoială valabilitatea celor două prime condiții.

Această situație nu este una nouă și nu ar trebui să fie percepută ca o problemă insurmontabilă. Așa cum a exprimat Winston Churchill: „Democrația este cea mai proastă formă de guvernământ, cu excepția tuturor celorlalte”.

Provocările devin mai complexe când adăugăm atenuările economice actuale, așa cum se ilustrează în graficele care demonstrează nevoile financiare ale Statului Român, similare doar cu gravele crize financiare anterioare.

Din fericire, noi nu ne aflăm într-o criză globală; piețele de finanțare funcționează, iar stabilitatea economică și geopolitică a României este în continuare recunoscută de investitori, chiar dacă plătim un cost suplimentar pentru slăbiciunile noastre.

Investitorii în datoria suverană a României analizează contextul și pot deveni sensibili la prețuri dacă acestea se îndreaptă într-o direcție contrară consensului de pe piață.

Contextul extern este complicat pentru România; asistăm la intensificarea tensiunilor comerciale între SUA și alte țări, ceea ce, combinat cu o întărire a dolarului american, îngreunează atragerea capitalurilor către piețele emergente, inclusiv România.

Noua administrație se va confrunta cu provocări în finanțarea deficitului bugetar pe termen scurt și ajustarea sa pe termen mediu

Economia europeană, de care este strâns legată economia românească, prezintă semne vizibile de stagnare, nefiind complet recuperată după șocurile generate de pandemie și conflictul din Ucraina. În plus, economia României se confruntă cu slăbiciuni structurale și un deficit al contului curent, cel mai mare din Uniune.

O prioritate majoră pentru noul Guvern va fi abordarea deficitului bugetar. Finanțarea acestuia pe termen scurt și ajustarea lui pe termen mediu vor sta în centrul agendei de reformă.

Ajustarea bugetului va implica o redistribuire a resurselor pe termen scurt, iar astfel de decizii ar trebui să fi fost discutate în campania electorală, având un impact direct asupra bunăstării populației. Totuși, partidele s-au concentrat pe promisiuni de reduceri de taxe, lăsând detaliile necesare ale finanțării acestor măsuri nelămurite.

Discuțiile improvizate despre creșterea veniturilor și controlul cheltuielilor sunt susceptibile de a genera soluții instabile

Discuțiile despre buget se vor desfășura după alegeri, în noul Parlament sau Guvern, care trebuie să fie format sau susținut de o coaliție de partide cu viziuni diferite, ceea ce complică procesul, mai ales în lipsa unei clare ideologii economice.

Indiferent de forma de guvernare, discuțiile improvizate despre creșterea veniturilor și controlarea cheltuielilor sunt predispuse la soluții instabile, puțin analizate și, poate, chiar originale, amintind de măsuri anterioare precum „taxa pe stâlp”.

Spre deosebire de anii anteriori, sprijinul politic pentru reformele necesare va fi mai slab, ceea ce amplifică risco de întârziere a ajustărilor, un semnal negativ pentru investitori, care ar putea crește costurile de finanțare ale Statului Român.

Consecințele paradoxale ale suveranismului politic pot include pierderea suveranității în politica economică

Experiențele din criza economică din 2008-2009 oferă un precedent, iar în prezent, maturitatea piețelor românești și diminuarea apetitului de finanțare ar putea cere un program bine convenit cu Comisia Europeană, cu condiții clare de implementare.

Astfel, paradoxul suveranismului politic ar putea să impună o pierdere a suveranității economice, dictată nu de circumstanțe externe, ci de erorile interne.

Cu toate acestea, avem la dispoziție timp pentru a redresa țara, dar este esențial ca parlamentarii și liderii viitori să se concentreze pe soluții funcționale, lăsând emoțiile deoparte.

Speranța este că divergențele de opinie ale partidelor ar putea duce la o formă de „înțelepciune” colectivă, găsind un consens pentru un program de eficientizare a administrației, reducerea risipei banului public și revizuirea rolului statului.

Deși optimisează pentru astfel de rezultate este mai degrabă idealist, abordarea noastră rămâne să ne concentrăm pe soluții investiționale pertinente pentru a naviga provocările viitoare.

Horia Braun Erdei ocupă poziția de CEO al Erste Asset Management și este membra a Asociației Analiștilor Financiar-Bancari, având o formare educațională solidă, cu un masterat în economie de la Central European University.