Riscurile comparării copiilor: efectele neobservate de părinți asupra celor mici

O practică comună printre părinți este compararea copiilor, fie că este vorba despre cât mănâncă la masă, notele la școală sau diverse talente. Frecvent auzim fraze precum: „Ai luat FB. Dar colegul de bancă ce a făcut?” sau „A mea face pian, franceză, înot, şi balet...”. Comparările se fac adesea inconștient, atât în fața copiilor, cât și între părinți.

Psihologii și specialiștii în dezvoltarea copilului subliniază riscurile acestei practici. Chiar dacă părinții își doresc să motiveze sau să stabilească standarde de performanță, efectele pot fi extrem de negative. Acest articol va explora de ce este important ca părinții să evite comparațiile între copii, bazându-se pe studii relevante. Fiecare copil trebuie privit ca un individ unic, fără a fi judecat în raport cu alții.

1. Efect asupra stimei de sine

Comparațiile constante afectează stima de sine a copiilor, care pot simți că nu sunt niciodată suficient de buni. Conform lucrării „Epidemia de narcisism” a dr. Jean Twenge și dr. Keith Campbell, stima de sine este crucială pentru sănătatea emoțională. Copiii care sunt frecvent comparați pot dezvolta un sentiment de inferioritate care persistă în timp, iar părinții ar trebui să evite această abordare.

Cercetările dr. Carol Dweck de la Universitatea Stanford pun accent pe „mindsetul de creștere”. Copiii cu stima de sine scăzută din cauza comparațiilor nu pot adoptă o atitudine încrezătoare, fiind predispuși la un mindset fix, care le limitează capacitățile.

2. Rivalitate și competiție nesănătoasă

Compararea poate genera rivalitate, în special între frați, cauza tensiunilor pe termen lung. Studiul „Sibling Relationships in Childhood and Adolescence” indică faptul că această rivalitate induce invidie și resentimente. Copiii ajung să-i vadă pe colegi sau frați ca pe competitori, afectându-le abilitatea de a dezvolta relații sănătoase.

3. Dezvoltarea anxietății și fricii de eșec

Un copil evaluat constant prin comparație poate suferi de anxietate și frica de eșec. Aceasta provine din teama de a nu fi la fel de „bun” ca ceilalți, crescând astfel comportamentele de evitare. Conform Asociației Psihologilor Americani, aceste strategii de evitare influențează dezvoltarea sănătoasă a copiilor.

4. Subminarea valorii unicității

A fi diferit de ceilalți poate fi perceput ca un defect, în loc de a fi văzut ca un avantaj. Fiecare copil are talente unice, iar comparațiile pot sugera că aceste calități nu sunt valoroase. Dr. Thomas Armstrong afirmă că valorificarea unicității contribuie la dezvoltarea unei identități puternice.

5. Încetinirea auto-descoperirii

Compararea limitează copiii în auto-descoperire. Când sunt condiționați să devină „ca alții”, pot deveni confuzi cu privire la propriile interese. Teorii umaniste, precum cele ale lui Rogers și Maslow, relevă importanța descoperirii sinelui.

6. Blocarea motivației intrinseci

Un alt impact negativ al comparațiilor este inhibarea motivației intrinseci. Copilul acționează nu din voință proprie, ci pentru a mulțumi părinții. Conform teoriei autodeterminării a lui Ryan și Deci, motivația intrinsecă este esențială pentru dezvoltare.

7. Îngrădirea creativității

Compararea inhibă creativitatea, limitând capacitatea copiilor de a explora idei noi. Copiii care nu au încredere în alegerile lor, din cauza presiunii comparativiste, devin mai puțin inițiativi.

8. Promovarea conformismului

Comparările promovând conformismul pot face ca un copil să simtă că trebuie să se conformeze așteptărilor altora. Teoria lui Solomon Asch subliniază că această presiune socială inhibă perspectivele independente.

Dacă nu învățăm copilul să aprecieze propriile calități și potențialul său, va fi greu pentru el să atingă fericirea.

Deși teoria este simplă, implementarea acestei schimbări este dificilă pentru mulți părinți. Totuși, beneficiile sunt evidente, iar părinții ar trebui să își susțină copiii în dezvoltarea unu sentiment autentic de apreciere și încredere.

Imaginea ilustrativă: Dreamstime.com