Șase autori de marcă din literatura română oferă sugestii pentru lista de cumpărături de la Bookfest 2025. Târgul de carte a început astăzi

Cel mai mare târg de carte din România a debutat astăzi, 28 mai, la centrul Romexpo din București, urmând să se încheie duminică, 1 iunie. Evenimentul pune accent pe literatura portugheză și cuprinde peste 25 de activități dedicate acestei țări.

Ediția de anul acesta a fost deschisă cu afirmația „Unde marea s-a sfârșit și pământul așteaptă”, inspirată de scriitorul José Saramago, un motto care evocă dorința de explorare, acolo unde Atlanticul se întâlnește cu Europa prin Portugalia. La festivalul de la Romexpo sunt programate peste 450 de activități, inclusiv dezbateri, lansări de cărți și proiecții de film.

Iată programul de astăzi, 28 mai:

• 12:00 – Deschiderea oficială a Salonului internațional de carte Bookfest, ediția a XVIII-a
• 12:30 – Inaugurarea standului Portugaliei, țară invitată de onoare a Salonului internațional de carte Bookfest, ediția 2025
• 16:00, la standul Portugaliei – Cărți, curaj și comunități: despre puterea afacerilor culturale independente. Invitați: Rosa Azevedo, Raul Popescu, Ana Sipciu. Moderatoare: Oana Purice.
• 17:30, standul Portugaliei – Masă rotundă: Profii de portugheză. Invitați: Claudia Vlad, Iolanda Vasile, Andreea Teletin, Vlad Bogza, Veronica Manole, Adriana Ciama. Moderatoare: Simina Popa.

Pentru programul complet, vizitați site-ul bookfest.ro.

Cărți din literatura portugheză recomandate de scriitori

Mai mulți scriitori, critici și influenceri au fost întrebați ce carte din literatura portugheză a fost „cartea potrivită la momentul potrivit”. Iată sugestiile acestora:

Lavinia Braniște: În acest moment, citesc „Tipa asta e dusă!” de Yara Nakahanda Monteiro, tradusă de Iolanda Vasile și publicată la Alice Books. Este o apariție recentă, care va fi lansată la târg joi. Povestea urmărește viața unei tinere angoleze crescute în Portugalia, care pornește într-o călătorie de descoperire a rădăcinilor sale.

Ioana Pîrvulescu: În 1981, cenzura politică din România afecta orice carte, inclusiv traducerile. Prin urmare, cititorii – și eu, studentă la Litere – căutam „șopârlele” din romane, adică subînțelesurile politice, care reflectau realitatea vremurilor noastre. O astfel de carte a fost „Ce spune Molero”, de Dinis Machado, un roman care explorează vinovăția pe care o resimțeam noi, cei care trăiam dincolo de „cortina de fier”.

Ruxandra Gîdei (4fără15): L-am descoperit recent pe José Eduardo Agualusa, scriitor de limbă portugheză originar din Angola, cu „Teoria generală a uitării”. Este un roman despre tranziția complexă a Angolei către independență, relatată prin perspectiva unei protagonistă atipice. Sistemul promite schimbări, dar adesea vechile elite îmbracă vechile hăți în noi mantii pentru a-și menține puterea și influența. Literatura mă ajută să înțeleg mai bine lumea din jurul meu și simt că am găsit această carte în momente de incertitudine electorală.

Ciprian Mihali: Vă recomand „Eseu despre orbire” de José Saramago. De asemenea, nu aș omite nici „Eseu despre luciditate”, tot de acest autor.

Radu Vancu: Cartea portugheză care a venit exact la momentul potrivit a fost „Cartea neliniștirii” de Fernando Pessoa – am citit-o înainte de a începe eu jurnalul meu, iar acest lucru a avut un impact profund asupra deciziei mele de a-mi documenta gândurile. O altă carte, minunată dar care nu a fost actuală la momentul respectiv, este „Mi-ai murit” de Jose Peixoto – aș fi avut mare nevoie de ea când a murit tata, însă a apărut 15 ani mai târziu. Totuși, continuă să fie extrem de vindecătoare. Peixoto va fi prezent la Bookfest pentru o discuție cu Bogdan-Alexandru Stănescu – încurajez pe toată lumea să participe pentru a-i asculta pe acești mari autori.

Mihai Iovănel: Recomand „Istoria asediului Lisabonei” de José Saramago (tradusă de Mioara Caragea), citită în adolescență, carte care face ca munca legată de cărți să pară mai fascinantă decât este în realitate.