Schimbări în conducerea Iranului: lideri militari radicali preiau puterea de la clerici amid presiunea conflictului

Generația veterană de comandanți, care a adoptat o abordare prudentă de-a lungul timpului, cedează locul unei noi generații de militari mai impulsivi și dogmatici, dedicați menținerii mândriei naționale a Iranului.

Regimul de la Teheran a lansat recente atacuri asupra bazelor militare americane din Qatar și Irak, ignorând avertismentele președintelui Donald Trump, ceea ce a generat temeri, chiar dacă pagubele au fost minime.

Aceste atacuri se desfășoară într-un context de schimbări amenințătoare în structura de putere din Iran.

Preluarea puterii de către lideri militari radicali indică o posibilă întărire a extremismului în regimul iranian, mai degrabă decât o abordare pragmatică.

Concurs pentru supraviețuirea sistemului politic

Unul dintre factorii care contribuie la această schimbare este frica elitei iraniene de a nu-și menține puterea în fața unei amenințări externe.

Donald Trump a sugerat că ar putea considera o schimbare de regim în Iran, întrebând: „De ce nu ar putea avea loc o schimbare de regim?”

Premierul israelian Benjamin Netanyahu i-a îndemnat pe iranieni să se revolte.

Atacurile non-nucleare au unit unele părți ale opiniei publice iraniene în spatele regimului, dar un aspect semnificativ al conflictului este că conducerea de vârf se transformă.

Pentru prima dată de la revoluția din 1979, militarii par să câștige influență în fața liderilor religioși, iar aceștia din urmă nu sunt moderați.

Situație sub control militar

Ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, se află acum într-un context de incertitudine în legătură cu succesiunea sa, în timp ce puterea este transferată către Gardienii Revoluției Islamice (IRGC).

Domeniul public a fost marcat de absența sa, Khamenei delegând deciziile către un nou consiliu dominat de IRGC, ceea ce a fost perceput ca o formă de lege marțială.

O generație militară mai agresivă

Sub influența asasinatelor orchestrate de Israel, Gardienii Revoluției Islamice își reformulează structura, înlocuind comandanții veteran cu o nouă generație care dorește să reafirme mândria națională.

Majoritatea decidenților dinaintea conflictului erau dispuși să discute o abordare mai conciliantă față de Israel, dar situația a creat o atitudine mai rigidă.

Transformarea generațională este, de asemenea, consoldata printr-o unitate fără precedent în interiorul complexului militar-industrial al Iranului.

Acum un an, regimul a fost destabilizat de scandaluri interne, dar acum actorii politici par să se unească împotriva unei amenințări externe.

Percepția publicului iranian

Este incert cât de mult sprijin public beneficiază acest nou regim de conducere, multe voci iraniene exprimând regret pentru resursele irosite în conflicte anterioare.

Atacurile din partea Israelului par să vizeze provocarea de instabilitati locale, iar recentele bombardamente au inclus ținte sensibile din Teheran.

În ciuda acestor atacuri, naționalismul iranian se intensifică.

Apelurile la revolte din partea liderilor străini nu au avut ecou în rândul populației.

Sentimentele de admirație pentru abilitățile israeliene s-au transformat în indignare pe fondul creșterii pierderilor umane.

Iranienii care au părăsit capitala acum se întorc, iar cei care au fost anterior pro-Israel și-au schimbat perspectiva.

Femei și activiști au început să se mobilizeze pentru apărarea țării.

Spre o abordare mai rigidă în negocieri

Schimbarea de leadership poate influența dramatic procesul de decizie din Iran, având în vedere că extremiștii s-au opus întotdeauna negocierilor cu Statele Unite.

Experiențele negative ale regimului, asociate cu intervențiile externe, au întărit această opoziție.

Chiar și moderatii acum se simt înșelați de recentul proces de negocieri, care s-a desfășurat în contextul impulsurilor externe.

Un stat militarizat, în gardă

Un punct critic rămâne în ce direcție va evolua regimul: va căuta o soluție pașnică sau va intensifica conflictul? Presiunea naționalistă tinde să marginalizeze decidenții raționali.

Există o tendință tot mai puternică pentru obținerea de arme nucleare, iar activitățile de pregătire par să sugereze o consolidare a ambițiilor nucleare.

Tranziția de la conducerea religioasă către cea militară ar putea conduce la o relaxare a restricțiilor, dar în același timp la o reprimare mai strictă a disidenței interne.