Sezonul estival 2025 urmează tiparul călduros al anului trecut, dezvăluind un oraş ars de soarele verii

Sezonul de vară din acest an a continuat tendința fierbinte a celui precedent, ceea ce este îngrijorător. Luna iunie a marcat prima undă de căldură intensă, iar în iulie au urmat trei astfel de valuri, dintre care ultimul a fost cel mai sever, cu temperaturi atingând 43 de grade Celsius. Aceste perioade caniculare au devenit o normă, în contrast cu ultimul sfert de secol, când au fost mai frecvente decât în secolul trecut. Cât de grave au devenit valurile de căldură în România recent?

Transformarea valurilor de căldură din excepție în regularitate

În luna iunie, temperatura medie a țării s-a cifrat la +22,1°C, depășind media perioadei 1991-2020 cu 2,1°C, conform ANM. La rândul său, iulie 2025 a înregistrat o media de +23,5°C, fiind cu 1,7°C peste normal. Fiecare lună a stabilit 11 recorduri absolute de căldură.

Cele mai puternice valuri de căldură din România au fost consemnate în anii 1916, 1946, 1950, 1952, 1963, 1987, 1994, 2000, 2007, 2012, 2015, 2022, 2023, 2024 și 2025. Observăm că, în primele decenii ale secolului trecut, intervalele fără valuri severe puteau depăși 20 de ani, în timp ce astăzi acestea sunt aproape anuale.

Perioadele de caniculă severă au inclus până la 15-20 de zile consecutive cu maxime de peste 35 de grade Celsius la nivel național.

De la 1963 la 1987, valuri semnificative de căldură au lipsit, dar după anul 2000 au devenit mai frecvente, iar în ultimul deceniu sunt o obișnuință. Anii care nu prezintă asemenea fenomene sunt acum excepția.

Privind cifrele ultimelor două decenii, doar în trei veri, 2006, 2009 și 2014, intensitatea valurilor de căldură a fost relativ redusă, având mai puține zile extrem de calde comparativ cu media.

Anotimpurile cu adevărat remarcabile au fost în 2012 și 2024, când valurile de căldură au persistat în iunie, iulie și august.

Creșterea constantă a temperaturilor în Alexandria

Un oraș din sudul României ilustrează bine ce înseamnă o vară toridă. În iulie 2024, media temperaturii la Alexandria a atins +28°C conform datelor ANM, iar în august a avut o medie de +27,4°C, fiind cel mai fierbinte loc din țară în acele luni. În iulie au existat 14 zile consecutive de caniculă, iar august a cunoscut 16 zile similare.

Din cele 62 de zile de vară (iulie și august), în 39 zile s-au înregistrat temperaturi maxime ce au depășit 35°C (pragul canicular). Au fost cinci zile în care termometrele au arătat peste 40°C ºi, în medie, minimele nocturne au fost de +19,9°C. Temperaturile nocturne nu au coborât sub 20°C în 33 de nopți, aceste fiind considerate nopți tropicale. Cea mai scăzută valoare măsurată a fost +14,6°C, iar diferența zilnică între minime și maxime a fost, în medie, de 16 grade.

Ani rari fără călduri excesive și cei cu temperaturi extreme

Acest an continuă tendința de căldură de anul trecut, ceea ce nu este de neglijat. Datele furnizate de ANM arată că vara lui 2024 a fost cea mai fierbinte din România post-1901, cu o temperatură medie națională de 24,2°C, depășind recordul din 2012, ce a avut o medie de 23,5°C.

În ultimele două decenii, media națională pentru temperaturile de vară a depășit adesea 22,0°C, iar trendul general indică o creștere continuă, potrivit unui raport ANM.

Cu toate acestea, între 1976 și 1984, patru veri au fost istorice pentru răcoarea lor, cu temperaturi medii sub 18°C. Astfel de veri sunt improbabile în viitorul apropiat.

La Giurgiu și Turnu Măgurele, anul 2012 a înregistrat peste 100 de zile cu temperaturi maxime de peste +30°C, rușind multe recorduri.

Valurile de căldură aduc și nopți fierbinți, în iulie 2007 existând minime de peste +27°C la Cernavodă și Călărași, iar în 1924 la Sulina au fost 90 de nopți cu minime de peste 20°C. Anul trecut, un record național pentru o minimă nocturnă a fost stabilit la +28,9°C la Oravița.

Valul de căldură din iulie 2007 a fost deosebit de dur, cu temperaturi de până la +44,3°C la Calafat, cea mai ridicată temperatură din ultimii 74 de ani.

În 2015, valuri de căldură de diverse intensități au apărut în fiecare lună din iunie până în septembrie, cu un vârf la sfârșitul lunii iulie. După jumătatea lui septembrie, au existat temperaturi peste +37°C în Banat, un fenomen rar chiar și pentru climatul actual.

Iulie 2025 a adus trei valuri de căldură, în contextul deja instalat încă din iunie, când temperaturile au depășit 40°C, un eveniment rar.

Căderea recordurilor de căldură în ultimele 100 de ani

Primul record absolut de temperatură a fost stabilit în secolul al XIX-lea: +42,8°C în vara lui 1896 la Giurgiu, și a rămas neegalat timp de 20 de ani, până când Alexandria a atins +42,9°C în iulie 1916.

În anii '40, Strehaia a înregistrat un nou record de +43,5°C în septembrie 1946, o perioadă deosebit de secetoasă.

În august 1951, stația meteo Ion Sion din Brăila a consemnat maxima națională absolută de +44,5°C, stația funcționând până în 1960. În aceeași zi, două alte localități din Bărăgan au înregistrat valori apropiate de record.

Având în vedere încălzirea actuală, acest record ar putea fi eclipsat până în 2030. În iulie 2025, Calafat a ajuns la +43,4°C, fiind la doar 1,1°C de recordul absolut.

Valurile de căldură: schimbări la nivel mondial

Un studiu din Science Advances explorează evoluția valurilor de căldură și creșterea indicatorilor acestora între 2016-2020 comparativ cu perioada 1979-1983, când discuțiile despre schimbările climatice erau la începuturi.

Conform studiului, masele de aer cald care generează valuri de căldură se mișcă acum cu 20% mai lent față de acum 40 de ani și sunt mai frecvente, ceea ce înseamnă că mai mulți oameni sunt afectați per val.

Durata medie a acestor valuri a crescut de la opt zile acum patru decenii la 12 zile recent. Au existat valuri de doar 3-4 zile, dar și peste 20 de zile.

Frecvența valurilor de căldură la nivel global a crescut de la o medie de 75 pe an în perioada 1979-1983 la 98 pe an între 2016 și 2020.

Ritmul încetinit al maselor de aer cald este cel mai evident în Europa și Asia, ducând la perioade mai lungi cu temperaturi ridicate.

Aceste valuri ajung acum în regiuni care mai demult erau mai puțin expuse la vreme extremă.

Curenții atmosferici sunt mai slabi, mai ales vara, ceea ce rezultă în staționarea prelungită a maselor de aer fierbinte, deoarece nu sunt înlocuite de aer mai rece.