„Sindromul frigiderului plin”. Românii generează o risipă alimentară de 70 de kilograme pe an.

Anual, românii aruncă aproximativ 1,32 milioane de tone de alimente, o statistică parțială ce exclude și produsele alimentare pierdute de supermarketuri. Aceasta cantitate ar putea hrăni orașul Cluj-Napoca timp de două decenii, conform declarațiilor lui Cami Gui, fondatorul programului Food Waste Combat, care luptă împotriva risipei alimentare. Provocarea este complexă și necesită soluții variate.

Dacă risipa alimentară globală ar constitui o națiune, aceasta ar ocupa poziția a treia pe lista statelor cu cea mai mare amprentă de carbon, urmând după China și Statele Unite, conform estimărilor Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).

Atunci când discutăm despre risipa de hrană, ne referim de fapt la modul în care percepem circuitul alimentar, de la producția acestuia la modul în care consumăm și gestionăm alimentația.

Aruncarea unei banane, a unui măr sau a unei felii de pâine nu reprezintă doar o cheltuială de câțiva lei, ci reflectă un mix de resurse utilizate, inclusiv sol, apă, muncă umană, timp, salarii, costuri energetice și de transport.

„Risipa alimentară este interconectată cu toate aspectele societății: economie, mediu și educație”, subliniază Ghidul pentru consum al Food Waste Combat, o organizație neguvernamentală din Cluj dedicată acestei cauze.

Aceste probleme sunt strâns legate. Ceea ce risipim este în legătură cu modul în care consumăm alimentele, relația noastră cu acestea și impactul obiceiurilor de consum moștenite. Cumpărăm mult, risipim mult și consumăm într-un mod ineficient, reflectând tradițiile anterioare.

Câtă mâncare este aruncată?

Risipa alimentară nu se limitează la gospodării, ci se întinde pe întreaga rețea de producție, așa cum arată Școala de Sănătate Publică a Universității Harvard. Aceasta începe de la ferme și continuă până la distribuitori și consumatori.

Alimentele sunt aruncate pe parcursul acestui lanț din cauza dăunătorilor, condițiilor meteorologice nefavorabile, mucegaiului, dar și din neglijență. De asemenea, se pierd și din cauza gătitului sau din probleme de producție și depozitare.

Risipa alimentară este substanțială și în sectorul agroalimentar, dar cea mai mare parte provine din gospodării, unde mai mult de 50% din alimentele aruncate în Uniunea Europeană provin. Conform datelor Eurostat, fiecare persoană generează aproximativ 132 de kilograme de risipă alimentară pe an. Pentru România, datele oficiale lipsesc, dar Food Waste Index Report din 2024 indică o risipă de circa 1,32 milioane de tone pe an, echivalentul a aproape 70 de kilograme per locuitor.

Cami Gui și lupta împotriva risipei alimentare – Mișcarea din Cluj

Cu aceste cifre în minte, Cami Gui a părăsit corporația în 2012 și a înființat mișcarea Food Waste Combat în Cluj. Împreună cu un grup de voluntari, ea a început să informeze clujenii despre risipa alimentară și impactul acesteia.

Cami Gui descrie relația românilor cu mâncarea ca fiind „foarte problematică, foarte ignorată și parțial neînțeleasă”. Ne-am întâlnit în vara trecută la festivalul de mediu Culmea, dedicat risipei alimentare.

Într-un experiment senzorial, activista a încurajat participanții să recunoască alimentele folosind doar simțul tactil și olfactiv.

„Este surprinzător cât de multe nu știm despre alimente, deoarece nu ne acordăm timpul necesar pentru a le aprecia”, a reflectat aceasta la finalul atelierului.

Orice masă poate fi o oportunitate de risipă

Când a fondat Food Waste Combat, Cami Gui și echipa sa au analizat cantitatea de alimente pe care românii o aruncă într-un an. Au constatat că risipa ar putea hrăni Clujul timp de 20 de ani.

Sub umbrela ONG-ului, activiștii au creat Banca de Alimente din Cluj, care colectează produsele ce urmează a fi aruncate de magazine și le redistribuie școlilor. De asemenea, au organizat mese comunitare folosind resturile de alimente.

Activitățile lor includ ateliere pentru elevi, educație în companii și un ghid anti-risipă care oferă sfaturi despre cum să păstrăm alimentele corect în frigider sau cămară pentru a preveni deteriorarea.

Cami Gui sugerează că ar fi necesar să ne concentrăm mai mult pe prevenirea risipei înainte de a căuta metode de reducere.

„De fiecare dată când mâncăm, putem risipi”, afirmă Gui, subliniind că una dintre cauzele risipirii este desconectarea noastră de proveniența alimentelor.

Cumpărând mai mult decât este necesar

În piețe, producătorii locali oferă legume proaspete, dar supermarketurile rămân adesea alegerea preferată deoarece sunt mai convenabile. Aceasta poate duce la cumpărături excesive.

Magazinele utilizează diverse strategii pentru a încuraja consumul. De exemplu, fructele și legumele sunt plasate la intrare pentru a crea o impresie pozitivă, iar mirosul produselor de patiserie stimulează o poftă suplimentară.

În ceea ce privește reducerea risipei alimentare, obiectivele magazinelor nu sunt întotdeauna ecologice, ci mai degrabă urmăresc reducerea costurilor.

Legislația din România și provocările existente

România a adoptat o legislație destinate reducerii risipei alimentare, conținând planuri pentru operatorii din sectorul agroalimentar, inclusiv aspecte legate de termenul de valabilitate al produselor.

Una dintre măsuri prevede vânzarea la preț redus sau donarea produselor care se apropie de termenul de expirare.

Deși cumpărarea la preț redus este o idee benefică, adesea produsele ajung să fie achiziționate impulsiv, fără a fi consumate, contribuind astfel la risipă.

Un alt aspect deficitar din legislația românească este modul ambiguu de definire a termenului de valabilitate.

Termenul de valabilitate este menționat pe ambalaje în diverse formulări, precum „a se consuma de preferință până la...” și „a se consuma până la...”.

Primele două formule indică perioada maximă de calitate a produsului, iar cazul „a se consuma până la…” se referă strict la siguranța alimentului. Această confuzie legislative împiedică donarea anumitor produse alimentare consumabile.

Alte țări permit vânzarea la preț redus a produselor cu eticheta „a se consuma de preferință”, în timp ce Marea Britanie a renunțat la această etichetare pentru a reduce risipa.

Standarde cosmetice pentru legume

Aspectul legumelor contribuie de asemenea la risipă. O cercetare a Universității din Edinburgh a relevat că mai mult de o treime din fructe și legume nu ajung pe rafturi din cauza esteticii.

Uniunea Europeană impune standarde de marketing ce determină calitatea fructelor și legumelor, dar Cami Gui semnalează că produsele imperfecte sunt adesea mai gustoase și mai sănătoase.

Standardele generale europene reglementează calitatea fructelor și legumelor, specificând defectele permise pentru comercializare.

Numărul produselor vizate de aceste standarde a fost restricționat în 2009, dar supermarketurile rămân reticente în a accepta produse mai puțin atractive estetic.

Produsele necorespunzătoare estetic sunt refuzate, devenind în cel mai fericit caz hrană pentru animale sau îngrășământ.

În multe cazuri, ajung la gunoi, unde se descompun eliberând metan, un gaz cu efect de seră major.

Nu doar alimentele din producție, ci și resturile din bucătării și restaurante ajung în această situație.

Alegerile noastre alimentare reflectă atitudinile sociale, iar Cami Gui menționează importanța reconectării cu mâncarea, având în vedere ritmul accelerat al vieții urbane.

Mâncarea nu trebuie să fie doar funcțională, ci să ofere o experiență completă, accentuează activista.

Reconectarea cu o alimentație sănătoasă

Această problemă a atras atenția Cosminei Dinu, care împreună cu soțul său, Șerban, încearcă să reconecteze consumatorii cu hrana.

În 2020, au fondat platforma ROMO: De la Producător direct la Consumator, pentru a conecta micii producători cu consumatorii din Brașov, Sibiu, București și Cluj.

Platforma utilizează grupuri de Facebook locale, unde fermierii își publică ofertele, iar clienții pot comanda direct.

„Scopul nostru la ROMO este să promovăm producătorii locali și mâncarea sănătoasă”, a explicat Cosmina Dinu.

Motivația personală a Cosminei, având trei copii mici, a influențat această inițiativă, aspirând la o alimentație sănătoasă pentru ei, având în vedere și fondul ei de agricultor.

Întreuperea ciclului risipei alimentare

În cifre, proiectul ROMO a realizat aproape 600 de întâlniri între producători și consumatori, a adunat o comunitate de peste 120 de mici fermieri și mai mult de 50.000 de membri în grupuri.

Prin comenzile directe pe Facebook, risipa alimentară este stopată la sursă, permițând fermierilor să își ajusteze producția.

Asta totuși necesită timp și efort. Pe lângă risipă, mulți consumăm excesiv și nesănătos, iar antropologul Vintilă Mihăilescu remarcă faptul că „suferim de o traumă colectivă” din perioada comunismului.

Pentru a explora soluții în această direcție, citiți continuarea articolului în următoarea parte.

Foto: Dreamstime