Te întrebi frecvent dacă cei din jur îți repetă ce au spus sau simți nevoia să dai sonorul mai tare? Iată semnele că auzul tău nu este în parametrii normali și ce măsuri poți lua.

Te întrebi frecvent dacă cei din jur îți repetă ce au spus sau simți nevoia să dai sonorul mai tare? Iată semnele că auzul tău nu este în parametrii normali și ce măsuri poți lua.
Dacă ai dificultăți în a înțelege cuvintele sau în a urmări o conversație, mai ales în locuri zgomotoase, mergi la un control ORL / Sursa foto: Shutterstock

Dacă nu mai poți auzi soneria de la ușă, conversațiile din medii aglomerate devin din ce în ce mai dificile, iar volumul televizorului pare că nu este niciodată suficient de tare, acestea sunt indicii subtile ale unei transformări naturale. Pe măsură ce anii trec, auzul se poate deteriora treptat, adesea fără a fi observat, până când schimbările devin imposibil de ignorat.

Statisticile arată că aproximativ o treime dintre persoanele cu vârste între 65 și 74 de ani au probleme de auz, iar aproape jumătate dintre cei cu vârsta de peste 75 de ani întâmpină dificultăți în a auzi normal.

Pe parcursul vieții, simțurile – inclusiv auzul, vederea, gustul, mirosul și pipăitul – își pierd gradual din acuitate. Aceste modificări senzoriale pot avea un impact notabil asupra stilului de viață, îngreunând comunicarea, reducând plăcerea activităților cotidiene și distanțându-te, fără voința ta, de cei dragi. În timp, aceste schimbări pot duce la o izolare socială tot mai pronunțată. Deși toate simțurile sunt afectate într-un anumit grad, viziunea și auzul sunt, de regulă, cele mai vulnerabile, conform studiilor efectuate de Institutul Național pentru Surditate și Alte Tulburări de Comunicare din SUA.

Cum funcționează mecanismul auzului și de ce se degradează pe măsură ce îmbătrânim?

Urechile îndeplinesc două funcții primordiale: ascultarea sunetelor și menținerea echilibrului. Procesul de percepere a sunetelor debutează atunci când vibrațiile sonore ajung la timpan, fiind apoi transmise către urechea internă, unde sunt convertite în semnale nervoase și trimise la creier prin intermediul nervului auditiv. Odată cu vârsta, structurile interne ale urechii suferă modificări, iar funcțiile lor se degradează.

Pierderea auzului legată de vârstă, cunoscută sub denumirea medicală de prezbiacuzie, afectează, de regulă, ambele urechi în mod egal și progresiv. Majoritatea persoanelor afectate observă întâi dificultăți în a auzi sunete de frecvență înaltă, cum ar fi soneria telefonului sau semnalul cuptorului cu microunde.

În stadiile incipiente, capacitatea de a percepe sunetele cu frecvență joasă nu este, în general, afectată. De aceea, mulți oameni pot auzi vocea unei persoane care vorbește, dar au dificultăți în a distinge mesajul, din cauza consoanelor precum s, t, p și f care sunt mai greu de identificat.

Factori care contribuie la accelerarea pierderii auzului

În ciuda faptului că îmbătrânirea este principala cauză a prezbiacuziei, există mai mulți factori care pot influența viteza cu care o persoană își pierde auzul pe măsură ce înaintează în vârstă.

Starea generală de sănătate joacă un rol semnificativ. Afecțiuni precum diabetesul, infecțiile urechii recurente și hipertensiunea arterială pot accelera deteriorarea auzului.

Iată alte cauze importante, conform cercetărilor efectuate de Johns Hopkins Medicine:

  • Expunerea prelungită la zgomote puternice (cum sunt muzica dată tare, motoare zgomotoase, utilaje, arme);
  • Predispoziția ereditară;
  • Efectele secundare ale anumitor medicamente, cum ar fi aspirina, medicamentele chimioterapice și unele tipuri de antibiotice;
  • Infecții;
  • Fumatul;
  • Nivelul de trai (persoanele cu venituri reduse au un risc mai mare).

Semne ce indică deteriorarea auzului

Deoarece prezbiacuzia se instalează treptat, mulți indivizi nu observă imediat schimbările. De obicei, membri ai familiei și prieteni sunt primii care remarcă problema.

Iată câteva indicii care ar trebui să te determine să consulți un medic:

  • Dificultăți în a percepe cuvintele sau în a urmări o conversație, mai ales în medii zgomotoase;
  • Probleme în a distinge consoanele;
  • Dificultăți în a auzi sunete de frecvență înaltă;
  • Țiuit în urechi (tinitus);
  • Necesitatea frecventă de a cere oamenilor să repete ce au spus;
  • Necesitatea de a crește volumul televizorului sau al radioului pentru a auzi.

Experții recomandă câteva întrebări pentru auto-evaluare: „Te simți uneori stânjenit din cauza dificultății de a auzi? Conversațiile cu familia sau prietenii te frustrează din cauza problemelor de auz? Trebuie să setezi televizorul sau radioul la un volum mai mare decât alții? Auzul îți limitează cumva viața?”

Dacă răspunsul la oricare dintre aceste întrebări este afirmativ, este recomandat să te prezinți la un specialist ORL.

Etapele pentru diagnosticarea pregătirilor

Recomandari
Show Cookie Preferences