Transformarea arogantei în politică umană și modestie
Ceremonia de depunere a jurământului de către președintele Nicușor Dan marchează sfârșitul uneia dintre cele mai acute crize politice din România după 2007, iar validarea alegerii sale deschide timid calea către o eventuală reconstrucție a republicii, conform analizei profesorului de drept constituțional Ioan Stanomir.
Deceniul lui Klaus Iohannis trebuie să servească drept lecție: greșelile predecesorului ar putea constitui o bază de învățare pentru un tip de moderație și înțelepciune politică. Acolo unde a existat aroganță, acum este momentul pentru o politică bazată pe modestie și empatie umană. Cetățenii acestei țări merită nu doar frică sau ură, ci poate, o speranță fragilă.
„Noul președinte trebuie să găsească sprijin în cetățenii care l-au votat”
Totuși, pe acest drum trebuie să renunțăm la așteptările mesianice: claritatea unui raționament lucid poate creiona un viitor bazat pe realizări consistente, nu pe miracole. Reflecția liberal-conservatoare, imună la atracția radicalismului, reprezintă o alternativă la haosul promovat de figuri precum Călin Georgescu și George Simion.
Având statut de președinte independent, fără afiliere politică, Nicușor Dan simbolizează o schimbare remarcabilă. Colapsul PSD și PNL a fost favorabil ascensiunii sale. Spre deosebire de predecesorii săi, noul președinte se bazează exclusiv pe sprijinul electoratului său, iar relația cu partidele politice este complexă și delicată.
Una dintre cele mai mari provocări pentru președinte va fi reconstrucția democrației. Trauma anulării alegerilor și neîncrederea generală necesită o abordare proactivă, care să includă dialogul cu întreaga națiune. Republica trebuie să depășească statutul de democrație militantă, adoptând un apel la demnitatea umană, esențial în combaterea radicalismului demagogic.
„Demnitatea umană este cheia în fața extremismului”
O politică umană este o politică care respectă demnitatea umană: scopul său fundamental este de a reconstrui punțile de comunicare esențiale pentru existența României. Aceasta trebuie să vizeze dialogul cu cei care, simțindu-se abandonați, au căzut în capcana demagogiei mesianice.
Numai prin recunoașterea demnității umane vom putea genera un sentiment de încredere și vom putea înfrunta avansul extremismului politic. Demnitatea umană oferă o direcție de dezvoltare bazată pe prosperitate, nu pe utopii.
Statul nu poate fi, și nici nu trebuie să fie, un salvator; o guvernare restrânsă poate fi eficientă și poate atenua tendințele de demagogie care alimentează deficitele legale. Demnitatea umană este strâns legată de respect, libertate și egalitate în fața legii, iar corupția și privilegiile subminează acest efort colectiv de reinventare.
„Impasul nostru este mai degrabă politic decât economic”
Președintele este custodele acestui echilibru instituțional ce poate favoriza stabilizarea societății. El trebuie să acorde un nou sens egalității în fața legii, iar justiția trebuie să recâștige fermitatea necesară. Mai relevant decât o criză economică, impasul actual este unul de natură politică.
Noul președinte nu este doar responsabil de politica externă, ci și de dialogul activ cu națiunea pe care o reprezintă, stabilind astfel un drum clar de urmat.
România are datoria de a nu alege între Statele Unite și Europa: ca națiune euro-atlantică, trebuie să se angajeze activ în restabilirea relației care ne garantează securitatea colectivă. Revigorarea relației cu Statele Unite este o provocare majoră pentru noul președinte.
România nu poate considera Rusia un aliat, iar sprijinul acordat Ucrainei este esențial pentru propria noastră independență. Președintele Dan trebuie să transmită acest mesaj cu claritate: prezența sa publică este vitală pentru menținerea unui curs de politică externă stabil.
Viitorul României depinde de redescoperirea modestiei și a perseverenței. O politică umană ne poate îmbia la cooperare și coexistare: libertatea și demnitatea individuală sunt valori esențiale ce nu trebuie abandonate. Cetățenia este fundamentul pe care construim acest edificiu, pentru a înfrunta barbaria și ură.
Acest text a fost inițial publicat în Contributors.ro.
