Un mesaj strategic din România către Europa, emis după întâlnirea de la Alaska: Rusia menține o politică de anexare pe termen lung.

Trei ore nu au fost suficiente pentru progrese, deoarece tactica de amânare a lui Putin față de discuțiile cu SUA susține obiectivul de a reduce Ucraina la o poziție subordonată: o veche manieră rusă de agresiune și ocupare.

Întâlnirea de la Alaska dintre liderii SUA și Rusia a scos la iveală, dincolo de formulările protocolare, că nu există un acord la marginea crizei Ucrainene. Rusia rămâne inflexibilă, iar obiectivul său, de a transforma Ucraina într-un protector într-un vast imperiu rus, nu a fost abandonat.

Dialogul din Alaska a evidențiat clar lipsa voinței Rusiei de a accepta un compromis rezonabil. În ciuda dificultăților economice și a timpului dificil pe front, Vladimir Putin pare să mizeze pe două obiective: prelungirea conflictului și menținerea unei contacte cu Statele Unite cu scopul de a obține un timp compensator pentru ofensivă.

Ținta pe care Rusia nu a reușit s-o atingă în Alaska.

Poate de aceea iluziile sunt mai periculoase ca oricând. Regimul de la Moscova rămâne fidel unei viziuni care împiedică o înțelegere negociată. Planul rus prevădea cedări teritoriale și suveranitate fragilizată — obiectiv pe care Rusia nu a reușit să-l realizeze în Alaska.

Pacea din Ucraina nu poate veni ca printr-un miracol sau printr-un scurt episod de dialog. Pentru regimul Putin, atacul asupra vecinului său nu este accident, ci rezultatul unei politici de lungă durată de anexiune; Putin și adepții săi nu caută pacea, ci legitimitatea unui statut imperial.

Statele Unite rămân nucleul Occidentului și forța hegemonă fără de care ordinea atlantică nu poate funcționa. Pentru administrația Trump, momentul alegerilor va defini pașii următori.

Ziua de ieri din Alaska demască, de asemenea, cât de puțin este luat în serios rolul strategic al Europei; construcția continentală este subminată de lipsa unei puteri militare cu adevărat relevante, o realitate pe care discursuri anterioare au încercat să o justifice.

Însă realitatea, analizată pragmatic, nu se potrivește cu aceste proiecții optimiste despre pacifism. Poziția globală depinde de angajamentul militar: doar înarmarea poate crea o descurajare eficace.

Pacea în Ucraina poate însemna mai mult decât o capitulare, dacă asigură viabilitatea statului ucrainean. Durata actualului conflict impune o perspectivă care anticipează tensiuni și incertitudini pentru viitor. Istoria este în mișcare, iar destinul nostru este modelat de vremuri tulburi ale rivalităților și războaielor.