Un profesor de drept de la Harvard analizează posibilele consecințe ale lipsitei intervenții a CCR înainte de turul II. Care sunt fundamentările legale ale auto-sesizării Curții.
Hotărârea 32 reprezintă rezultatul auto-sesizării CCR. Așadar, anularea alegerilor prezidențiale nu rezultă din primirea unei contestații pe rolul CCR. Curtea menționează, în paragraful 5, că a „luat act” de conținutul celor cinci documente prezentate la ședința CSAT din 28 noiembrie, declasificate prin ordinul președintelui Iohannis, în conformitate cu atribuțiile acestuia ca presedinte CSAT, așa cum este stipulat în articolul 92(1) din Constituție, explică Vlad Perju, profesor de drept la Harvard Law School.
CCR a publicat motivarea Hotărârii 32/6 decembrie 2024, prin care procedează la anularea alegerilor prezidențiale, reluând întregul proces electoral și extinzând mandatul președintelui actual până la desfășurarea noilor alegeri și validarea unui nou președinte.
Un aspect remarcabil este că toți judecătorii Curții au semnat această hotărâre. Întrucât există diferențe între judecători în actuala configurare a CCR, unanimitatea nu trebuie să fie ignorată. În contextul criticilor, multe dintre ele justificate, aduse CCR în ultima vreme, este de menționat că Hotărârea 32 este aprobată inclusiv de judecători ai CCR cu integritate și competență profesională recunoscută. Unitatea nu este, desigur, o garanție a corectitudinii, dar consensul judecătorilor explică, parțial, și brevitatea motivării CCR (10 pagini), precum și caracterul ei, pe alocuri, abstract, și arhitectura argumentației, care nu are profunzimea așteptată pentru o hotărâre de o asemenea amploare. Limita de timp pe care judecătorii au avut-o este și ea relevantă, deși o examinare atentă a motivării sugerează că judecătorii probabil au redactat aceasta într-un interval de o zi sau două.
Hotărârea 32 este rezultatul auto-sesizării CCR. Așadar, anularea alegerilor prezidențiale nu derivă din admiterile vreunei contestații pe rolul CCR. Curtea precizează, în paragraful 5, că a „luat act” de conținutul documentelor prezentate la ședința CSAT din 28 noiembrie, care au fost declasificate conform atribuțiilor legale ale președintelui Iohannis.
Două aspecte importante ale auto-sesizării trebuie să fie reținute. În primul rând, aceasta este prima caz în care documentele de siguranță națională declasificate au fost analizate de CCR. Cazurile anterioare au avut obiect diferit: renumărarea voturilor a rezultat dintr-o contestație a unui candidat, iar validarea rezultatelor primului tur a fost efectul respingerii contestației după renumărarea voturilor fără a observa diferențe semnificative. În nici un alt caz, documentele CSAT nu au fost analizate de CCR.
Un mesaj clar pentru doamna Lasconi
În al doilea rând, există neclarități în mass-media în legătură cu comunicatul de presă al CCR din 5 decembrie, în care Curtea anunța că „poate examina contestații formulate de către candidații calificați în turul II al alegerilor prezidențiale.” Acest comunicat a fost interpretat (greșit) ca semn al faptului că CCR va analiza contestații după turul II. De fapt, CCR a dorit să transmită un mesaj clar doamnei Lasconi pentru a introduce o contestație (deoarece contestațiile formulate de ONG-uri sau alte persoane nu putea fi luate în considerare conform legii). Totuși, strategia politică a doamnei Lasconi a fost să organizeze turul II împotriva contracandidatului Georgescu, ceea ce a determinat-o să nu depună contestația.
Motivele pentru care CCR a decis să nu aștepte
Alternativa ar fi fost ca CCR să nu intervină înaintea turului II. În acest caz, CCR ar fi așteptat validarea alegerilor, având astfel posibilitatea de a anula rezultatele în cazul în care candidatul Georgescu câștiga. Consider că sunt două motive pentru decizia CCR de a acționa imediat. Primul motiv este politic, efectele invalidării rezultatelor turului II, mai ales într-un cazul în care candidatul ar fi avut susținerea a milioane de votanți, ar fi generat tensiuni politice și sociale mai mari decât intervenția CCR prin Hotărârea 32 (deocamdată, nu știm magnitudinea tensiunilor generate de decizia CCR). Al doilea motiv se referă la dreptul de a fi ales.
Care este însă baza legală a auto-sesizării CCR? Aceasta se fundamentează pe rolul CCR de a garanta supremația Constituției (paragraful 4 al Hotărârii, CCR subliniind că „atribuția Curții de a asigura respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui este interconectată cu rolul său în arhitectura constituțională, acela de a garanta supremația Constituției.”). Pentru cititorii care consideră acest argument mai puțin convingător, aș menționa că CCR a mai interpretat rolul său în alegerile prezidențiale într-o manieră extensivă. Astfel, Curtea nu interpretează legea în mod restrictiv, ci mai larg, considerând Legea 370/2004 sub prisma Constituției. O consecință a acestei optici a fost controversatul caz Șoșoacă, unde CCR a declarat neconstituționalitatea acestei candidaturi. Declarațiile privind excluderea lui Călin Georgescu de la noile alegeri prezidențiale pe motive de neconstituționalitate sunt posibile, dar excluderea mai probabilă ar fi legată de fraude electorale în campania pentru turul I.
În esență, CCR anulează alegerile prezidențiale, argumentând că „procesul electoral a avut neregularități și încălcări ale legislației care au distorsionat caracterul liber și corect al votului cetățenilor și egalitatea de șanse între candidați, afectând transparența și corectitudinea campaniei electorale”. (paragraful 5). Hotărârea CCR aduce în discuție implicațiile constituționale derivate din documentele CSAT ce au fost desecretizate.
Aceste implicații afectează drepturile individuale (dreptul la vot, dreptul de a fi ales), impunând obligații pozitive instituțiilor statului (de a asigura un proces electoral transparent, finanțarea corectă a campaniilor, datoria de neutralitate). Multe formulări din partea CCR în această motivare sunt discutabile, având în vedere că interferențele menționate sunt provocări generale cu care se confruntă toate democrațiile constituționale. Nerezolvarea acestor provocări nu ar trebui să conducă la anularea alegerilor, iar CCR ar putea fi mai explicită în detalierea modului în care „entități statale sau neo-statale” au generat interferențe în procesul electoral.
Aceasta observație este esențială, deoarece procesul democratic impune un echilibru între drepturile fundamentale (precum libertatea de exprimare online) și măsurile necesare pentru protejarea integrității electorale. CCR subliniază în paragraful 7 că interferențele „nu numai că au viciat procesul electoral, dar au avut ca scop deturnarea acestuia într-o manieră sistematică și intenționată, vizând compromiterea valorilor fundamentale ale democrației constituționale”. Astfel, implicarea unor entități externe reprezintă o amenințare majoră, iar instituțiile, inclusiv CCR, trebuie să prevină aceste vulnerabilități.
De asemenea, Hotărârea CCR subliniază conceptul de „neutralitate electorală” (paragraful 8), care se aplică nu doar autorităților publice, ci și actorilor privați implicați în procesul electoral. Aceasta include menționarea platformelor tehnologice și a mecanismelor lor de promovare a conținutului electoral, care au fost utilizate pentru a răspândi dezinformarea sau a susține un candidat. Acest aspect deschide o discuție importantă despre reglementările platformelor digitale în context electoral.
O concluzie esențială
Totodată, CCR a constatat încălcări grave ale normelor de finanțare a campaniilor electorale, afirmând că „fondurile destinate candidatului Călin Georgescu au provenit, în mare măsură, din surse netransparente și ilicite, contrar principiilor constituționale și legislației în vigoare” (paragraful 10). Această concluzie, bazată pe dovezile prezentate de CSAT, a fost crucială pentru anularea alegerilor, având un impact evident asupra egalității de șanse între candidați.
În concluzie, CCR propune direcții generale pentru viitor, subliniind necesitatea unei reforme electorale urgente. Lista recomandărilor incluse în Hotărârea de asemenea merită o atenție sporită.
