VIDEO: crocodili, rechini și lemuri. O privire asupra grădinilor private ale conducătorilor puternici, de la un lord ceceian implicat în conflicte la Viktor Orban
De la Budapeste până la Groznîi, de la Moscova la Phenian, regimurile autoritare au transformat animalele sălbatice în simboluri ale averii, virilității și autorității, folosite ca piese de propagandă.
Imaginile filmate cu dronele de la reședința Hatvanpuszta a familiei lui Orban scot la iveală un peisaj care îmbină luxul — grădină cu palmieri, capelă și fântâni — cu animale exotice precum zebre și antilope.
Scandalul a izbucnit la începutul lunii august, după ce un deputat din opoziție a publicat fotografii din complexul în construcție, contestând afirmațiile oficiale că este o fermă agricolă de familie.
Ministrul de externe polonez a ironizat imaginea, întrebând dacă zebrele sunt considerate animale de fermă tradiționale în Ungaria.
Puterea autoritară nu se măsoară doar în palate aurii și parade, ci și în deținerea unor creaturi exotice care par să se simtă mai acasă în savanele africane decât pe câmpiile Europei.
O poveste cu lemuri și un rechin
Ivanișvili, oligarh georgian, locuiește într-un castel din oțel și sticlă pe înălțimile Tbilisiului, unde menține un acvariu cu rechini.
Pe proprietatea sa, el a strâns un parc zoo privat impresionant cu pinguini, zebre, lemuri, un cangur și un rechin; într-un interviu din 2014 a descris rechinul drept unul relativ mic, în jur de un metru și jumătate.
Lemurii se plimbau liber în curtea sa, asemănându-se cu pisicile.
Cunoscător al struților, dat în vileag
Fostul lider prorus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, avea și el un zoo în conacul său, cu păuni, fazani, cerbi și urși. Se spune că la un moment dat existau trei canguri: unul a murit înghețat, altul a fugit iar al treilea a fost eliberat în speranța că se va întoarce — însă n-a revenit.
Însă struții au fost animalul care l-a făcut faimos ca iubitor al faunei, potrivit primului său interviu major după Euromaidan în Kiev; acesta a declarat că îngrijirea struților era normală.
Acești struți au supraviețuit fostului proprietar, care a fugit în Rusia, iar terenul conacului din Kiev este în prezent un parc public.
Crocodilul „câinelui de atac al lui Putin”
Ramzan Kadîrov, liderul Ceceniei, deține zeci de animale în numeroasele palate; pisicile, câinii de vânătoare, caii, cerbii, urșii și rațele completează colecția, iar în plus există posibilitatea unei ferme de carne de cămilă.
Kadîrov — poreclit „câinele de atac al lui Putin” — mai are un tigru, un leu și un crocodil.
Puține figuri din războiul din Ucraina inspiră atât de multă temă prin postările lor online; Kadîrov este unul dintre ele, adesea criticat pentru mesajele sale, iar observorile sugerează că poate latra mai tare decât mușcă.
Iaci la schimb cu soldați
Într-un gest simbolic, Rusia a oferit Coreei de Nord peste 70 de animale de grădină zoologică în anul trecut, inclusiv un leu african, doi urși bruni și doi iaci.
Dar darul a venit la scurt timp după ce Phenianul a trimis trupe pentru a sprijini Rusia în războiul său din Ucraina.
Putin, cunoscut pentru preferința față de animale mari, a discutat cu Kim Jong Un înaintea unor negocieri cruciale cu SUA; chestiunile legate de animale nu păreau să figureze pe ordinea de zi.
Trump, intrigat de leoparzi
Chiar și un lider care nu este mare fan al animalelor de companie poate fi atras de un mic gest de diplomație cu feline mari.
În timpul vizitei sale din mai în Arabia Saudită, Trump a primit mai mult decât promisiuni de investiții: regatul a dăruit Grădinii Zoologice Naționale Smithsonian o pereche de leoparzi arabi, exponenți rarități.
Cunoscut pentru aversiunea față de animale — nu a adus niciodată un câine sau o pisică la Casa Albă și a criticat în trecut rechinii — Trump ar fi fost intrigat de leoparzi, discutând cu directorul Smithsonian despre personalitatea lor.
„Tăcerea mieilor”, varianta Berlusconi
Dar nu toți liderii de forță preferă prădătorii.
În 2017, fostul premier italian Silvio Berlusconi a pozat alături de miei într-o campanie de Paște cu tematică vegetariană, promovând ideea de a salva mieii de la sacrificiul Paștelui.
Deși gestul părea mai puțin feroce decât al altora, scopul a fost să proiecteze o imagine mai blândă a magnatului mass-media devenit politician, transformând animalele drăguțe într-un instrument de PR politic.
Deși gestul părea mai puțin amenințător decât al altora, intenția a fost să proiecteze o imagine mai blândă a magnatului mediatic devenit om politic, folosind animalele drăguțe ca instrument de relații publice.
