Analiza geofizicianului german privind cauzele cutremurului devastator din Myanmar, care a lăsat în urmă peste 2.700 de victime

După mai multe decenii, posibil chiar două secole, de tensiune subterană, un puternic seism a afectat Asia de Sud-Est vinerea trecută, conform declarațiilor profesorului german de geofizică Martin Käser, preluate de agenția de presă DPA.

Marți, junta militară din Myanmar a comunicat că bilanțul cutremurului a ajuns la cel puțin 2.719 morți, peste 4.500 de răniți și sute de persoane dispărute, conform informațiilor raportate de Agerpres.

Capacitatea seismului de a dărâma un zgârie-nori din Bangkok, situat la peste 1.000 de kilometri de epicentrul cutremurului din Myanmar, se datorează, în mare parte, argilei moi pe care este construită capitala Thailandei, susține Käser, care conduce departamentul de risc geofizic la compania de reasigurare Munich Re.

Cutremurul a avut loc pe cea mai importantă falie din Myanmar, Sagaing.

„Această falie se extinde pe întreaga țară, de la nord la sud. Magnitudinea de 7,7 reprezintă una dintre cele mai mari valori înregistrate în Myanmar”, a declarat profesorul.

Tensiunea acumulată de-a lungul timpului, „eliberată brusc de cutremurul major”

Aici se intersectează placa indiană din vest și placa eurasiatică din est. Conform afirmațiilor lui Käser, acestea se mișcă una pe lângă cealaltă pe orizontală, partea estică deplasându-se de la nord la sud în timp ce cea vestică se îndreaptă în direcția opusă.

„Aceste plăci se deplasează cu o viteză constantă de aproximativ 2 centimetri pe an”, a mai adăugat Käser.

„Tensiunea acumulată între cele două plăci a fost eliberată brusc de cutremurul major”, a explicat acesta.

Deplasarea a fost de aproximativ 5 sau 6 metri, „în funcție de punctul luat în considerare”, a indicat profesorul de la Universitatea Ludwig Maximilian din München.

„Tensiunea s-ar putea să fi fost acumulată acolo timp de 200 de ani”, a mai spus el.

Bangkok, o metropolă construită pe un sol extrem de afânat

Cutremurul a avut loc aproape de Mandalay, în centrul Myanmarului, extinzându-se predominant spre sud. Aceasta a dus la o mișcare telurică considerabil mai mare în sud decât în nord.

Capitala Thailandei este situată în această direcție, la mai bine de 1.000 de kilometri de Mandalay.

Un alt factor care a contribuit la prăbușirea clădirilor este natura solului extrem de afânat pe care este construită metropola Bangkok, conform geofizicianului.

Râul Chao Phraya a depus sedimente cu o grosime de câteva sute de metri de-a lungul mileniilor, a explicat Käser.

„Când această masă începe să vibreze, amplitudinea mișcării solului crește. Acest lucru a dus, probabil, la pagube semnificative în Bangkok”, a subliniat expertul.

Undele de joasă frecvență cu perioade de oscilație între 1 și 2 secunde se propagă mult mai departe decât cele de înaltă frecvență, potrivit explicațiilor sale.

„Atunci când aceste unde de joasă frecvență interacționează cu materialul afânat, cum este cazul în Bangkok, există oscilații intense chiar și la distanțe de până la 1.000 de kilometri”, a adăugat profesorul german.