„Ce trebuie să se mai întâmple? Fie Trumpin, fie Statele Unite ale Europei”. Concluziile formulate de doi foști europarlamentari după evenimentele recente: „Sunt evidente tensiunile dintre noi și SUA.”
La mai puțin de o lună de la preluarea funcției de președinte, este clar că administrația lui Trump nu mai reprezintă un aliat pentru noi, afirmă foștii europarlamentari Guy Verhofstadt și Domènec Ruiz Devesa, într-un editorial publicat recent.
Nu mai este nevoie să amintim despre declarațiile sale controversate în legătură cu Canalul Panama, Canada, sau Groenlanda, precum și amenințările cu războaie comerciale, precum și vizitele sale directe cu lideri autoritari precum Putin, responsabil pentru agresiuni majore în Europa. De asemenea, comentariile vicepreședintelui Vance asupra democrației europene și sugestiile secretarului american al Apărării despre sfârșitul garanției de securitate americane au adăugat tensiuni.
Prin atacurile sale verbale, în special umilirea lui Zelenski în public, președintele SUA a marcat sfârșitul unui parteneriat transatlantic de 85 de ani, construit pe fundațiile stabilite de Churchill și Roosevelt. În locul acestui parteneriat, asistăm acum la formarea unei noi axe Trump-Putin (Trumpin). Viziunile și valorile noastre nu mai coincid, în special în ceea ce privește apărarea dreptului internațional, multilateralismul și democrația. Referitor la Ucraina, nu putem accepta o complicitate cu Putin care să legitimeze agresiunea. Este evident că nu ne putem baza pe Statele Unite pentru siguranța teritorială a Europei și pentru descurajarea nucleară, iar NATO, așa cum o cunoaștem, trebuie să se adapteze, intrând într-o perioadă de transformare.
Ce măsuri sunt necesare înainte de reuniunea Consiliului European din 6 martie?
În primul rând, trebuie să acceptăm această nouă realitate. Până pe 28 februarie, unii lideri europeni se încăpățânau să nu vadă adevărul, continuând să creadă că americanii rămân aliații noștri. Această poziție nu mai este viabilă. Asemenea Marii Britanii în 1940, Europa trebuie să preia responsabilitatea: să susțină Ucraina, să își asigure competitivitatea și securitatea și să se transforme într-o putere federală.
Al doilea pas constă în integrarea Ucrainei în economia Uniunii Europene (cu excepția agriculturii), finalizând un acord pentru dezvoltarea resurselor rare prin intermediul Băncii Europene de Investiții și accelerând suportul financiar și militar. Deși asistența SUA a fost crucială, nu este de neînlocuit. De fapt, deja Europa a furnizat mai mult sprijin decât Statele Unite. Europa posedă una dintre cele mai mari economii globale, iar PIB-ul Rusiei este comparabil cu cel al Spaniei. Avem acces la mai mult de 200 de miliarde de euro din activele înghețate ale Rusiei, care ar trebui folosite pentru a sprijini Ucraina. Germania trebuie să furnizeze rachetele Taurus de lungă distanță, iar restricțiile privind utilizarea armelor împotriva țintelor militare rusești trebuie anulate. Este imperativ să întărim sancțiunile împotriva flotei rusești și să restricționăm comerțul indirect cu regiuni din Asia Centrală.
În al treilea rând, trebuie să abordăm provocările geo-economice și geo-strategice reprezentate de Trump printr-un nou plan industrial european, sprijinit de împrumuturi comune și noi resurse. Aceasta va acoperi deficiențele tehnologică și de competitivitate identificate în raportul Draghi și va sprijini industria de apărare a Europei, inclusiv prin crearea unei Bănci Europene pentru Armament. Asemenea modului în care am răspuns la pandemie, trebuie să ne adaptăm acum la o nouă provocare.
Cu toate acestea, apărarea colectivă nu poate fi asigurată doar prin producție comună de armament. Este nevoie de formarea unei Comunități Europene de Apărare (CEA) care să includă și Ucraina. Această comunitate va fi responsabilă de apărarea teritorială europeană și va funcționa ca un pilon european în cadrul NATO, activabil independent de Washington, conform Tratatului de la Lisabona. Dacă anumite state membre blochează această inițiativă, trebuie să progresăm printr-un tratat temporar, ce va fi ulterior integrat în structura Uniunii Europene. Este necesară și extinderea capacității de descurajare nucleară pentru toate statele membre care pot contribui financiar la arsenalul militar francez.
Paralel cu acestea, este esențial să întărim uniunea politică europeană, eliminând dreptul de veto național și întărind autoritatea Parlamentului European prin reformele tratatelor, așa cum a fost propus în 2023. Chiar dacă unii ezită să acționeze, ce altceva trebuie să se întâmple pentru a induce o reacție? Să vedem o invazie a soldaților ruși la Varșovia? Alegerea este clară: fie Statele Unite ale Europei, fie Trumpin.
Guy Verhofstadt este Președintele Mișcării Europene Internaționale și fost europarlamentar, iar Domènec Ruiz Devesa îndeplinește funcția de Președinte al Uniunii Federaliștilor Europeni și a fost, de asemenea, europarlamentar.
