Cooperarea dintre Rusia și China pentru propulsarea lui Călin Georgescu în funcția de șef de stat. Ce semnifică anularea alegerilor prezidențiale pentru România
Rusia și China au colaborat eficient pentru a-i crea lui Călin Georgescu oportunitatea de a accede la funcția de șef de stat. Federația Rusă a declarat oficial un război hibrid împotriva României. Aceasta este o realitate care trebuie recunoscută: evenimentele recente reprezintă apogeul unei evoluții ce a fost ignorată de autoritățile române, conform afirmațiilor profesorului de drept constituțional Ioan Stanomir.
Data de 6 decembrie 2024 reflectă starea politicii românești după un deceniu de mandat al lui Klaus Iohannis. În ciuda aparențelor de stabilitate și a retoricii optimiste, realitatea arată o națiune divizată și un stat afectat de mediocritate și clientelism. Severitatea impasului actual a determinat o decizie extraordinară. Anularea alegerilor prezidențiale nu trebuie să fie considerată un motiv de sărbătoare; dimpotrivă, gravitatea situației impune o introspecție asupra stării democrației și a viitorului acesteia în România.
Inconsecvențele Curții Constituționale au fost corectate pe 6 decembrie 2024 printr-o decizie clară. Comunicatul și ulterior argumentarea oferită de Curte reflectă o abordare ce poate fi asociată cu conceptul de democrație militantă. În rolul său de garant al constituției și al alegerilor prezidențiale, Curtea a acționat pentru a invalida o consultare care compromitea votul cetățenilor. Argumentarea slabă este o parte a tradiției jurisprudențiale a Curții. Întocmai ca în cazul excluderii Dianei Șoșoacă, tribunalul constituțional s-a arătat ezitant în fundamentarea unui punct de vedere definitoriu pentru democrația militantă.
Curtea a stabilit prin același comunicat regimul instituției prezidențiale. În acest context electoral, președintele va rămâne în funcție până la desemnarea unui succesor. Interpretarea constituțională a Curții face irelevantă controversa legată de necesitatea adoptării unei legi organice pentru prelungirea mandatului lui Klaus Iohannis.
Întoarcerea tardivă a lui Iohannis
Data de 6 decembrie marchează și întoarcerea tardivă a președintelui în dialogul cu cetățenii, pe care i-a ignorat o perioadă îndelungată. Discursul lui Klaus Iohannis nu a părut să ia în considerare impactul emoțional pe care o astfel de decizie îl poate genera. Formulările vag exprimate au dominat acest discurs. Prezența Federației Ruse ca inamic al ordinii noastre constituționale a fost sugerată, dar nu numită explicit.
Contextul acestei zile de decembrie trebuie privit cu o claritate critică, pentru a concepe un viitor bazat pe respect și predictibilitate. Anularea scrutinului nu șterge cauza fundamentală, pe care nu o putem ignora: protestul de la urne și starea de dezangajare a unei părți a cetățenilor. Președintele și oficialii statului au responsabilitatea de a răspunde complet acestei crize interne. Parchetul General și DIICOT trebuie să investigheze aceste infracțiuni. Transparența reprezintă soluția la amplificarea neîncrederii.
Ascensiunea lui Călin Georgescu este un barometru care ilustrează impasul democratic și vulnerabilitatea instituțională a României. Călin Georgescu simbolizează acest tip de complicități care nu au fost eliminate. Mesianismul său combină atât tezele legionaro-antonesciene, cât și elemente ale tribalismului din perioada comunistă. Domnia sa este rezultatul consolidat al unor decenii de patologie politică.
Totuși, un astfel de produs artificial nu ar fi putut să apară fără un mediu caracterizat prin mediocritate și aroganță din partea ultimelor guvernări. Frustrarea a alimentat un curent de demagogie extremă, în timp ce partidele tradiționale au eșuat în a-și îndeplini rolul de reprezentare.
În acest context, Federația Rusă joacă rolul de agresor, acționând ca un catalizator. Documentele prezentate CSAT confirmă clar această situație. Cooperarea dintre Rusia și China a fost decisivă pentru a-i oferi lui Călin Georgescu ocazia de a deveni șef de stat. Federația Rusă a declanșat un război hibrid împotriva României. Aceasta reprezintă o realitate care trebuie recunoscută: evenimentele curente sunt culminarea unei evoluții neobservate de autorități.
