Cum a ajuns România să-și asigure carnea de porc prin importuri din Spania și Germania
În anii 1985 populația porcină din România se situa aproape de 14 milioane de animale; în prezent numărul porcilor este în jur de 3 milioane.
La mijlocul anilor 1990 populația porcină era în jur de 8 milioane, însă până în 2019 s-a redus la aproximativ 3,8 milioane.
Există un procent foarte mic din carnea disponibilă în magazinele românești care provine din producție locală, în jur de 10% din sortiment.
La nivelul pieței, se înregistrează un deficit comercial de aproape un miliard de euro în segmentul cărnii de porc.
Principalul factor al acestui recul a fost pesta porcină africană, care a determinat sacrificarea a aproximativ 1,6 milioane de porcine pentru a limita răspândirea bolii, inclusiv circa 100.000 de scroafe din efectivul de reproducție.
O posibilă cauză a răspândirii bolii constă în nerespectarea normelor de biosecuritate în creșterea porcilor în gospodăriile familiale.
Problema structurală rezidă în mobilitatea animalelor către târguri, adesea fără a îndeplini standardele de calitate necesare pentru comercializare.
Măcelăriile mici contribuie semnificativ la răspândirea pestei porcine din cauza personalului care nu respectă condițiile sanitare și veterinare; este esențială adresarea prioritară a măsurilor sanitare către acest segment.
O parte importantă a fermelor a fost închisă iar mulți fermieri ezită să repopuleze datorită lipsei unui pachet clar de măsuri pentru combaterea pestei porcine africane.
Un exemplu aproape emblematic este o fermă din Avrig, preluată în 2017 și modernizată semnificativ; în ciuda investițiilor, producția de carne a ajuns în abatoare din județe vecine, iar pesta porcină a afectat unitatea de două ori, ducând la sacrificarea aproximativ a 40.000 de animale, urmată de o perioadă îndelungată de curățare, dezinfecție și repopulare.
Industria cărnii de porc din România se află într-o situație distinctă, pe fondul tradiției de consum local.
Înainte de perioada de tranziție, România avea în mod firesc un rol exportator de carne de porc; către anul 2000 însă, cu scăderea efectivelor și cu cererea internă menținută la un nivel ridicat, importurile au crescut semnificativ.
În 1995 balanța netă a exporturilor era pozitivă, în timp ce în 2019 a intrat în cuponul negativ, reflectând fragilitatea lanțului de producție în fața pestelor porcine.
Disponibilul mediu de carne de porc per locuitor este estimat la aproximativ 74,3 kg pe an, iar circa 27,6% din acest volum provine din import, generând un deficit de aproximativ 20,5 kg per persoană.
La nivelul exporturilor, media pe fiecare locuitor este de aproximativ 1,1 kg, în timp ce importurile depășesc 18,4 kg, rezultând un deficit de circa 17,3 kg pe persoană.
Este relevant să ne întrebăm cât timp poate persista această dinamică deficitară pentru un produs cu tradiție în România.
