Educație: Despre irelevanța multiplicării documentelor emise de morișca concursurilor, proiectelor și programelor

„Am câștigat cunoștințe, dar nu și valori, ceea ce, din păcate, caracterizează școlile noastre” este o observație esențială a absolventei șefă de promoție de la Colegiul Național ,,Mihai Viteazul” din Ineu, județul Arad. Această frază, pronunțată în iunie 2024, reflectă o realitate familiară, recunoscută de mult timp în educația românească.

Această situație impersonală rezultă din conformism și ignoranță, alimentată de o nedreptate socială adânc înrădăcinată, sprijinită politic. Este un fapt cunoscut: cine neagă această realitate își ascunde capul în nisip, lăsând coada expusă. Nu se iau măsuri semnificative pentru a nu deranja cei aflați în poziții de putere.

Declarațiile absolventei pot fi extinse și la cadrele didactice din sistemul educațional românesc, acestea având posibilitatea de a face aceleași observații. Sistemul nostru educațional pune accent pe cunoștințe în loc de valori, în ciuda abundenței de criterii și competențe. De la centrul decizional, se impun condiții ale gradațiilor de merit, care vor fi discutate în detaliu, riscând să plictisească cititorul grăbit. Practic, aproape fiecare profesor cu experiență din România poate întocmi anual dosare formate din diplome, adeverințe și colaborări în care poate solicita o majorare salarială de 25% pe o perioadă de cinci ani, după primirea gradației. Acest bonus financiar substanțial depășește adesea salariile conducerii școlilor.

Înainte de a analiza distanța dintre așteptările teoretice și rezultatele practice, să examinăm ce implică orizontul de așteptare al gradației de merit.

Să explorăm ,,fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial și liceal”. Se reflectă despre ,,rezultatele deosebite” ale elevilor, ce includ nu doar notele, dar și participarea la școală, precum și examenele naționale. Discriminarea socială este ignorată, iar elevii cu dificultăți sociale sau de sănătate sunt menționați, dar nu apreciați cu adevărat. Actele formale indică o preocupare doar pe hârtie pentru abandonul școlar și excluziune.

La evaluarea performanțelor elevilor, premierii obținute la olimpiade sau alte concursuri joacă un rol esențial în crearea imaginii profesorului. Inițierea și coordonarea proiectelor educaționale recunoscute contribuie semnificativ la punctajul personal al profesorului. Redactarea manualelor sau crearea de resurse educaționale open-source este considerată o realizare notabilă. Implicarea activă în reforma curriculară, participarea ca vorbitor la diverse sesiuni de formare, dar și apariția în programe educaționale populare sunt criterii apreciate.

Conform acestei fișe, un profesor de succes este definit ca fiind activ în educația elevilor defavorizați, dar și atent la obținerea premiilor la concursuri. Acesta trebuie să participe constant la activități de formare continuă, să contribuie la toate activitățile școlare și să se implice în examene, nefiind însă remunerat în mod corespunzător. De asemenea, când un profesor este metodist, asigură formarea noilor cadre didactice, dar se observă că o mare parte din timpul său nu este petrecut în sala de clasă.

Există o limită științifică de 16% din numărul total al cadrelor didactice care pot obține gradație de merit, stabilită de minister. Această limită, stabilită pe considerente bugetare, este arbitrară și poate crea inechități în cadrul sistemului educațional. Cererile pentru gradație sunt supuse unor procese birocratice complexe, ceea ce face dificil pentru mulți profesori să acceseze aceste oportunități.

Întrebările de natură profesională și anxietățile legate de documentație devin tot mai pregnante pentru profesorii care aspiră să excelențeze. Rezultatul acestor proceduri adesea duce la o suprasaturare de diplome și adeverințe, iar cerințele sistemului educațional devin o sursă de stres și frustrări. Practic, concursurile devin un mijloc de a oferi statut educațional, dar destul de des se transformă în o simulare a excelenței, cu premii care nu reflectă întotdeauna competența reală.

Efectul acestor gradații se manifestă mai mult pe plan material, accentuând aspecte de asociere cu secretariatul și gestionarea documentației, decât pe planul valorilor educaționale, care pare să devină din ce în ce mai devalorizată. Aceasta reflectă un sistem care prioritizează statisticile și hârtiile în detrimentul formării autentice a elevilor.